”Ajungînd pe o înălţime şi văzînd propriul lui Deal, în depărtare, se opri brusc şi spuse: Peste stînci şi pe sub pomi Şerpuiesc spre zări cărări, Lângă peşteri reci şi râuri Ce nu poposesc în mări, Peste-omăt cernut de iarnă, Şi prin florile-n cunună. Peste munţi, în clar de lună. Pe sub nori şi pe sub stele, Drumu-aleargă, nici nu-i pasă, Însă paşii drumeţiei În sfârşit mă-duc acasă. Ochii ce-au văzut măceluri Şi, în peşteri, grozăvii, Văd în fine lunci şi pomii, Amintiri ce azi sunt vii!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
Citate, poezie și literatură
Mihai Eminescu – ”Când privești oglinda mării”
”Când priveşti oglinda mării, Vezi în ea Ţărmuri verzi şi cerul serii, Nor şi stea. Unda-n plesnetul ei geme Şi Eol Sună-n papura ce freme Barcarol. Un minut dacă te-ai pierde, Tu, măcar, Sub noianul mării verde Şi amar, Colo-n umeda-i pustie, Ca-n sicriu, Te-ai simţi pe vecinicie Mort de viu. Vezi pe buza mea pălită Un surâs, Vezi pe fruntea-mi liniştită Dulce vis, Şi al luncei vânt de vară Călduros Cântă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sân, Să vezi marea-i de mâhnire Şi venin, Ai cunoaşte-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zâmbiri senine — Iată eu.” Mihai Eminescu, ”Când privești oglinda mării”
”Lysander: Din câte ştiu, din câte-am auzit Sau am citit vreodată în istorii, Nicicând nu-i dat iubirii-adevărate Să curgă lin şi fără tulburare; Sau se ivesc nepotriviri de rang… Hermia: Ce chin! Cel mic legat de cel înalt! Lysander: Sau vârsta nu le e deopotrivă… Hermia: Ce trist! Bătrâni uniţi cu tinereţea! Lysander: Sau cei din jur în locul tău aleg… Hermia: Ce iad! Cu ochii altuia s-alegi!” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
“Viaţa e un povârniş cu un capăt în cer şi cu celălalt în neant. Omul trebuie să facă imense sforţări să stea în picioare…” Liviu Rebreanu
“Vezi-ți de tinerețea ta. Nu se termină pământul cu nimeni, dar e păcat să suferi când te știi în inima ta curat.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
Marin Sorescu – ”Scara la cer”
“Un fir de paianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer – zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mă gândesc că trupul meu Este totuși prea greu Pentru scara asta delicată. – Suflete, ia-o tu înainte. Pâș! Pâș!” Marin Sorescu, ”Scara la cer”
“Impatience often makes us patients.” Mokokoma Mokhonoana
”Treizeci de cai albi, pe-un deal roş, Întîi rumegă, Pe urmă spumegă, Pe-urmă stau pe loc, Nemişcaţi. Asta a fost singurul lucru care i-a venit în minte — era cam obsedat de ideea mâncării. Era şi o ghicitoare cam veche şi Gollum ştia răspunsul tot atît de bine ca dumneavoastră. – Răssuflată, răssuflată! sîsîi el. Dinţii! Dinţii! Sscumpule! Ssscumpule are doar şase!” J.R.R. Tolkien, ””Hobbitul”
”- Ce are rădăcini, dar nimeni nu le vede, E mai înalt, cu mult, ca orişicare Şi urcă ssuss, şi tot mai ssuss, sspre sstele, El nu creşte nicicum, şi totuşi el e mare! – Asta-i uşor! spuse Bilbo. Probabil că muntele!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea.. Tu, iartă-mă, fecioară — tu, căprioara mea! Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc! Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!” Nicolae Labiș, ”Moartea căprioarei” (fragment)
“El nu era un înțelept, dar îi plăcea liniștea conștientă a sufletului: – Mai curând sau mai târziu, omul inteligent ajunge să înțeleagă deșertăciunea zbuciumului sentimental care tulbură pacea și consumă viața – îmi zicea el. Ferice de acel care ajunge să înțeleagă aceasta mai de timpuriu: cu atât mai mult se va bucura de existență.” Panaït Istrati, ”Kyra Kyralina”
“Simplicity is not an objective in art, but one achieves simplicity despite one’s self by entering into the real sense of things.” Constantin Brâncuși
”Trăit-am ani o sută sub dulcea-Ţi bunătate Şi-aş mai trăi o sută făcând numai păcate. Ca să măsor la urmă, din două ce-i mai mare: Mânia Ta cumplită sau blânda-Ţi îndurare.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Prin mine treci spre locul de durere, prin mine treci spre veşnica jelire, prin mine treci spre gloata care piere. Mi-a fost dreptatea-ndemn spre făurire: puterea sfântă m-a zidit, instanţă în cer, suprema minte şi iubire. Etern trăiesc şi câte sunt substanţă ‘naintea mea etern au fost create.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul III
”Prin dragoste Prin dragoste tot ce-i amar se va îndulci, Prin dragoste tot ce-i cupru va fi aur. Prin dragoste toate poşircile se vor transforma în cel mai pur vin, Prin dragoste toată durerea se va schimba în leac. Prin dragoste cel mort va fi iar în viaţă. Prin dragoste regele se va preschimba în sclav.” Rumi