“Pentru că deşi eşti copilul meu, eşti orb, ca şi ăla, trufaş, vai de trufia voastră, nu ştiţi pe cine iubiţi , nu ştiţi pe cine luaţi, nu ştiţi cine vă mănâncă zilele” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Totuşi, în rătăcirile lui, între atîtea mutre duşmănoase, a întîlnit şi figuri blânde. Feţe de necunoscuţi i s-arată, în târguri sărace, în mahalale pline de glod, feţe blajine şi ochi luminaţi de bunătate. Din când în când aude glasuri prietineşti şi se poate aşeza lângă o sobă, caldă, subt o lampă liniştită, la o masă pe care abureşte mâncarea fierbinte. Ochii aceia necunoscuţi i-au picurat în suflet ceva bun, ca o rămăşiţă din dragostea tatălui lui mort.” Mihail Sadoveanu, ”Strada Lăpușneanu”
“Yes, I understand why things had to happen this way. I understand his reason for causing me pain. But mere understanding does not chase away the hurt. It does not call upon the sun when dark clouds have loomed over me. Let the rain come then if it must come! And let it wash away the dust that hurt my eyes!” Jocelyn Soriano, ”Mend My Broken Heart”
“The moment God is figured out with nice neat lines and definitions, we are no longer dealing with God.” Rob Bell, ”Velvet Elvis: Repainting the Christian Faith”
”Ca povestea cea sărmană Care nimeni n-o-a-nţeles, Trec prin vremea tristă, vană, Cum prin secoli un eres. Sunt ca lira spartă-n stâncă, Sunt ca glasul din pustii, Sunt ca marea cea adâncă, Sunt ca moartea între vii. Dintre chinuri ce mă-neacă Eu sorbeam mirul curat, Cum o lebădă se pleacă Bând din lacul îngheţat. Dar cu moartea cea adâncă Azi eu schimb al vieţii-mi gând, Am fost vultur pe o stâncă, Fire-aş cruce pe-un mormânt! Care-i scopul vieţii mele, De ce gându-mi e proroc, De ce ştiu ce-i scris în stele, Când în van lumea o-nvoc. Crucea-mi pară gânditoare, Parca arz-a vieţii-mi tort, Căci prin neguri mormântare Voi să văd faţa-mi de mort. Doar atunci când prin lumine M-oi sui la Dumnezeu, Veţi gândi şi voi la mine Cum am fost în lume eu.” Mihai Eminescu, ””Cântecul lăutarului”
”O, vino cu bătrânul Khayyam, şi vezi de-nvaţă Înţelepciunea-i sfântă: ştim că această viaţă E-un zbor înfrânt, iar restul atât e – o minciună. Corolele se-nvoaltă anume ca să-apună.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
“The most confused you will ever get is when you try to convince your heart and spirit of something your mind knows is a lie.” Shannon L. Alder
“No, I would not want to live in a world without dragons, as I would not want to live in a world without magic, for that is a world without mystery, and that is a world without faith.” R.A. Salvatore, ”Streams of Silver”
”Cine a fost în stare de atâta stăpânire, e capabil să învingă şi o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor.” George Călinescu, ”Enigma Otiliei”
“The Simple Path Silence is Prayer Prayer is Faith Faith is Love Love is Service The Fruit of Service is Peace” Mother Teresa
“Love meant jumping off a cliff and trusting that a certain person would be there to catch you at the bottom.” Jodi Picoult, ”Second Glance”
„Persoanele destinate să se întâlnească, se vor întâlni aparent întâmplător, dar exact când trebuie.” Ralph Waldo Emerson
”«Cât de răi şi de urâţi sunt uneori oamenii!» gândeşte Paul, avînd încă în faţa ochilor aceste cumplite amintiri. – Ai spus ceva? îl întreabă cu glas scăzut rezervistul, întorcîndu-se spre el. – Nu; începusem să aţipesc. Mă gândeam câte năcazuri am avut pe vremea retragerii. – Da. Au fost zile grele. – Mă gândeam cât de răi s-arată uneori oamenii… – Aşa este, îngână moş Avram, înăbuşit. Noi pribegeam străpunşi de ploi şi de vînturi, pe drumuri rele, cu picioarele sângerate, şi, după cum s-auzea, boierii cei mari, care ne stăpînesc, îşi aduceau cucoanele şi toate bunătăţile în trenuri păzite. Într-acelea nu se suia nimeni. Pentru răniţi şi pentru noi nu se găseau maşini. Aşa-i lumea, domnişorule. Avem noi o vorbă veche: Bogatul greşeşte şi săracul cere iertăciune! Cu asemenea proveluri ne mângâiem noi, căci aşa vrea Dumnezeu. Răbdăm şi tăcem. Paul simţi deodată un nod în gât. În […]
„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem…” Mihai Eminescu
„Purtăm fiecare o dragoste-n noi, Dar eu pentru tine și tu pentru alta. Și focul ne mistuie surd pe-amândoi, Eu ard pentru tine, tu arzi pentru alta. Aștept un cuvânt, aștepți un cuvânt, Dar eu de la tine, și tu, de la alta, Și brațul în somn ți-l văd mângâind, Dar tu în visare nu vezi decât alta. Și ce ne rămâne să facem atunci Când soarta nu știe decât să dezbine? Trăim amândoi, trăim doar iubind, Deși eu pe tine, tu, totuși, pe alta.” Ana Blandiana, ”Delir”
”Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai […]
“Da, îmi șoptea gândul, iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător, dar dacă dragoste nu e… spune evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profundă, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă granița divinului? Lăcașul ei nu e tot inima umană?” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Paul Plopeanu vede şi aeroplanele care soseau ziua deasupra Bucureştilor, ca nişte lari graţioşi rotindu-se la foarte mari înălţimi. Păreau că au pornit un joc nevinovat în liniştea văzduhului. Dar tunurile cetăţii bubuie şi flori de fum nasc ici-colo în limpezimea aerului. Şi-n oraş, în îmbulzeli de mulţime, cad grenatele ca nişte ouă ale morţii zdrobind în sînge snopi de oameni. Şi mult timp după ce larii alburii şi-au luat zborul lin spre Dunăre, s-aud pe străzile înţesate goarnele răguşite ale automobilelor şi trec camioanele spre spitale, încărcate cu zdrenţe sângerate de trupuri. În ochii mari şi luminaţi ai băiatului, născură apoi umbrele mute ale altor amintiri: tablourile retragerii. Subt un cer sur, printr-o ploaie rece şi putredă, pe drumuri desfundate de ape, printre sate pustii şi posomorâte, prin hotarul nemărginitului Bărăgan, se înşiră ziua şi noaptea convoiuri de cară, fără sfârşit, fără hodină. Soldaţi cu obrajii supţi şi cu […]
„Calc pe zăpadă și spun: da, e albastră. Mă uit la lună și spun: o să apună curând. Dacă-ar fi fost încă trează dragostea noastră, N-aș fi putut să rostesc nici un cuvânt. Brazii degeaba își sună argintul feeric. Nopțile-acestea nu le mai merit acum, Când m-am deprins ca o fiară cu umbletul prin întuneric, Când nu mai caut sprijinul brațului tău pe drum. Vai, ce folos că-i ninsoarea atât de adâncă? Poate pe alți-i mai ninge și-i turbură încă. Noi odihnim pe coperta poveștii în veci, Ca doua cristale uriașe, severe și reci.” Nina Cassian, ”Noapte de iarnă”
”Bea vin! Curând vei trece şi tu supremul prag. Şi nu vei lua cu tine nimic din ce ţi-i drag. Aceasta-i marea taină: laleaua scuturată Nu înfloreşte iarăşi, o, Saki, niciodată.” Omar Khayyam, ”Vinul eliberator”
