Avertisment

Text probă

A

 Alighieri, Dante
iun. 272020
 

”La vorba lor simţii că mă împunge până-n rărunchi o teamă cu păcat: gândeam că-n veci pe lume n-oi ajunge. „Maestre scump, ce-ntr-ajutor mi-ai stat de-atâtea ori la cumpene şi care de rele şi primejdii m-ai scăpat, nu mă lasă, strigai cu-nfrigurare, şi dacă-n cale ni se pun stihii, să ne grăbim pe vechea-ne cărare.” Ci domnul meu ne-nfricoşat grăi: „Să nu te temi, căci Domnul m-a-nvoit şi nimeni paşii nu ni-i poate-opri. Aşteaptă-aici, şi sufletul trudit să-ţi fie pururi de nădejdi sorginte; n-am să te las pustiu şi rătăcit.” Aşa plecă preabunul meu părinte şi eu rămas-am îndoielii pradă, cu „vine-ori nu” luptându-mi-se-n minte.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul VIII

 Alighieri, Dante
iun. 142020
 

”Nu-i poate sta-mpotrivă-al vostru sfat. Ea judecă, aşază şi-mplineşte, ca îngerii pe-al lor, al ei regat. Din a schimba în veci nu se opreşte: gonită-i de nevoie şi-i firesc că-n goana ei tot pe-alţii noroceşte. Aceasta-i Soarta contra cui cârtesc cei cari s-o laude s-ar cădea; dar vamă ei nu-i plătesc şi-n veci o ponegresc. Ci ea n-aude şi nu-i ia în seamă; învârte roata-n rând cu cei ce-s primi, ferice pururi, fără griji sau teamă.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul VII

 Alighieri, Dante
mai 282020
 

”Drăcescul iureş care-n veci nu moare pe morţi îi poartă-n voia lui, orbeşte, şi crunt îi zbate-n apriga vâltoare. Iar când vântoasa-i smulge şi-o porneşte, ţâşnesc strigări şi vaier lung pe vale şi blesteme spre cel ce zămisleşte. Văzui atunci că pe-astă cruntă cale sunt osândiţi cei ce-au robit în gând puterea minţii poftelor carnale. Şi cum pe-aripi se lasă rând pe rând fugind de toamnă păsări călătoare, la fel şi ei se lasă duşi de vânt, în sus, în jos, de-a valma, fără stare, şi-n veci sunt puşi să se-nfăşoare-n caier, şi-n veci sortiţi să geamă şi să zboare.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul V

 Alighieri, Dante
mart. 312020
 

”Ce ai acum? De ce te-mpiedici iară? Ce griji aduni în pieptul tău mocnite şi nu cutezi, şi teama te-mpresoară, când ştii că-n cer trei doamne fericite te ocrotesc la curţi de slăvi şi soare şi vorba mea doar bine îţi promite?” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II

 Comentariile sunt închise pentru

 Alighieri, Dante
mart. 152020
 

”«De vrei să ştii cu de-amănunt, grăi, am să-ţi răspund de ce m-am rupt din soare şi fără frică mă pogor aci. Te teme doar de-acele lucruri care îl pierd pe om şi-şi fac din rău un ţel; de alte nu, căci nu-s vătămătoare. Pe mine Domnul m-a făcut astfel c-al vostru iad să nu mă poată-nfrânge şi nici văpaia ce ţâşneşte-n el.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II

 Comentariile sunt închise pentru

 Autori anonimi
mart. 132020
 

”- Flăcăule, inima mea e mai tare decât fierul și piatra. Niciodată nu m-am lăsat înduioșat de nimic, niciodată nu m-am recunoscut învins. Dar astăzi, mă recunosc învins și nu voi mai putea despărți niciodată nici un soț de soția lui. Spunând aceasta, lacrimile îi curgeau pe obraz și, într-o clipă, se prefăcu într-un arțar înalt pe ale cărui frunze străluceau lacrimile ca niște perle de rouă. Șî Tun o luă pe Yu Hua în brațe și o duse sub arțar și atunci ramurile arțarului începură să freamăte și picăturile de rouă căzură pe trupul ei. Deodată, Yu Hua începu să vorbească și trupu-i deveni la fel de mlădios ca înainte.” ”Povestea izvorului roșu” (poveste chinezească repovestită de Eufrosina Dorobanțu)

 Comentariile sunt închise pentru

 Arghezi, Tudor
mart. 122020
 

“Câtă vreme n-a venit M-am uitat cu dor în zare. Orele şi-au împletit Firul lor cu firul mare. Şi acum c-o văd venind Pe potecă solitară, De departe, simt un jind Şi-aș voi să mi se pară.” Tudor Arghezi, ”Cuvinte potrivite. Flori de mucigai”

 Autori anonimi, Proverbe, Versete și Cărți Sacre
mart. 062020
 

“A bowl of vegetables with someone you love is better than steak with someone you hate.” Anonymous, ”Holy Bible: New Living Translation”

 Comentariile sunt închise pentru

 Autori anonimi
mart. 052020
 

“Here the whole world (stars, water, air, And field, and forest, as they were Reflected in a single mind) Like cast off clothes was left behind In ashes, yet with hopes that she, Re-born from holy poverty, In lenten lands, hereafter may Resume them on her Easter Day.” (Epitaph for Joy Davidman)” C.S. Lewis

 Comentariile sunt închise pentru

 Assisi, Francisc de
mart. 042020
 

“Lord, make me an instrument of thy peace. Where there is hatred, let me sow love, Where there is injury, pardon; Where there is doubt, faith; Where there is despair, hope; Where there is darkness, light; And where there is sadness, joy. O Divine Master, grant that I may not so much seek to be consoled as to console, to be understood as to understand, to be loved, as to love. For it is in giving that we receive, It is in pardoning that we are pardoned, and it is in dying that we are born to eternal life.” Francis of Assisi

 Comentariile sunt închise pentru

 Autori anonimi
feb. 292020
 

”Când inima îngheață, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei.” (Anonim)

 Comentariile sunt închise pentru

 Alighieri, Dante
feb. 272020
 

”Şi ca şi cel ce nu mai vrea ce-a vrut şi prins în mreji de gânduri noi, obscure, deoparte dă ce-a vrut mai la-nceput, aşa şi eu sub poala coastei sure tot cumpănind, îmi mistuii pornirea ce dintru-ntâi lăsasem să mă fure. „De nu mă-nşel şi de ţi-am prins gândirea, măreaţa umbră începu să zică, o teamă laşă ţi-a cuprins simţirea. Fiorul ei pe oameni nu-i ridică spre fapte mari, ci curmă îndrăzneala, ca fiarei când de umbra ei i-e frică.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II

 Alighieri, Dante
feb. 152020
 

”Dar eu la ce? Şi cine mă-nvoieşte? eu nu-s Enea şi nici Pavel; demn nici eu, nici nimeni nu mă socoteşte. Iar de mă-ncumet totuşi, mă cam tem că-i nebunească fapta mea; pierdut, pe tine, Tată,-n ajutor te chem.”” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul II

 Comentariile sunt închise pentru

 Alighieri, Dante
ian. 252020
 

”Pe urma mea, spre-a ta scăpare deci, alungă-ţi paşii şi la drum porneşte, iar eu te-oi duce către loc de veci. Acolo jos vei auzi cum creşte suspinul gloatei ce-n tumult pestriţ a doua moarte hohotind cerşeşte. Şi-ai să mai vezi pe cei ce-s mulţumiţi să ardă-n foc, căci şi de-au fost mişei, nădejde trag s-ajungă fericiţi. Iar de vei vrea să urci şi tu la ei, mai demnă fiinţă paşii tăi vor duce şi-am să te las plecând în grija ei;” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul I