1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 2. Și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. 3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. 4. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. 5. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. 6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. 7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 8. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. 9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 10. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. 11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule […]
I. Vechiul Testament
17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: „Pentru ce tu istorisești dreptățile Mele și iei legământul Meu în gura ta? 18. Tu ai urât învățătura și ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. 19. De vedeai furul, alergai cu el și cu cel desfrânat partea ta puneai. 20. Gura ta a înmulțit răutate și limba ta a împletit vicleșug. 21. Șezând împotriva fratelui tău cleveteai și împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală. 22. Acestea ai făcut și am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ție; mustra-te-voi și voi pune înaintea feței tale păcatele tale. 23. Înțelegeți dar acestea cei ce uitați pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească și să nu fie cel ce izbăvește. 24. Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”. Vechiul Testament (Psalmii, 49:17-24)
1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit și a chemat pământul, 2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseții Lui. 3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea. 4. Foc înaintea Lui va arde și împrejurul Lui vifor mare. 5. Chema-va cerul de sus și pământul, ca să judece pe poporul Său. 6. Adunați-I Lui pe cuvioșii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe. 7. Și vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este. 8. „Ascultă, poporul Meu și-ți voi grăi ție, Israele!… Și voi mărturisi ție: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu. 9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea. 10. Nu voi primi din casa ta viței, nici din turmele tale țapi, 11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munți și boii. 12. Cunoscut-am […]
1. Auziți acestea toate neamurile, ascultați toți cei ce locuiți în lume: 2. Pământenii și fiii oamenilor, împreună bogatul și săracul. 3. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere. 4. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu. 5. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmașilor mei? 6. Ei se încred în puterea lor și cu mulțimea bogăției lor se laudă. 7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare, 8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă și niciodată nu se va putea face, 9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea. 10. Fiecare vede că înțelepții mor, cum mor și cei neînțelepți și nebunii, și lasă altora bogăția lor. 11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locașurile […]
1. Dumnezeu este scăparea și puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. 2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul și se vor muta munții în inima mărilor. 3. Venit-au și s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munții de tăria lui. 4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfințit locașul Lui. 5. Dumnezeu este în mijlocul cetății, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineață. 6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărățiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. 7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. 8. Veniți și vedeți lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. 9. Pune-va capăt razboaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma și va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. 10. Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, înălța-Ma-voi pe pământ. 11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, […]
1. Judecă-mă, Dumnezeule, și apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept și viclean, și izbăvește-mă. 2. Că Tu ești, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjește vrăjmașul meu? 3. Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale. 4. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veselește tinerețile mele; 5. Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? 7. Nădăjduiește în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu. Vechiul Testament (Psalmii, 42:1-7)
1. În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. 2. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta feței lui Dumnezeu? 3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua și noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: „Unde este Dumnezeul tău?” 4. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulțime mare spre casa lui Dumnezeu, 5. În glas de bucurie și de laudă și în sunet de sărbătoare. 6. Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu, și pentru ce mă tulburi? 7. Nădăjduiește în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feței mele este Dumnezeul meu. 8. În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului și al Ermonului, din muntele cel mic. 9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. 10. […]
1. Fericit cel care caută la sărac și la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. 2. Domnul să-l păzească pe el și să-l vieze și să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmașilor lui. 3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în așternutul bolii lui să-l întărească pe el. 4. Eu am zis: „Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție”. 5. Vrăjmașii mei m-au grăit de rău zicând: „Când va muri și va pieri numele lui?” 6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieși, ieșea afară și grăia. 7. Împreună împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei; împotriva mea gândeau de mine rele. 8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: „Nu zace, oare? Nu se va mai scula!” 9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care […]
19. Să fie rușinați și înfruntați deodată cei ce caută să ia sufletul meu. 20. Să se întoarcă înapoi și să se rușineze cei ce-mi voiesc mie rele; 21. Să fie rușinați îndată cei ce-mi zic mie: „Bine, bine”. 22. Să se bucure și să se veselească de Tine, toți cei ce Te caută pe Tine, Doamne, și să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: „Slăvit să fie Domnul!” 23. Iar eu sărac sunt și sărman; Domnul se va îngriji de mine. 24. Ajutorul meu și apărătorul meu ești Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. Vechiul Testament (Psalmii, 39:19-24)
11. În capul cărții este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit și legea Ta înăuntru inimii mele”. 12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut. 13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău și mântuirea Ta am spus. 14. N-am ascuns mila Ta și adevărul Tău în adunare mare. 15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta și adevărul Tău pururea să mă sprijinească. 16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele și n-am putut să văd; 17. Înmulțitu-s-au mai mult decât perii capului meu și inima mea m-a părăsit. 18. Binevoiește, Doamne, ca să mă izbăvești; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. Vechiul Testament (Psalmii, 39:11-18)
1. Așteptând am așteptat pe Domnul și S-a plecat spre mine. 2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloșiei și din tina noroiului 3. Și a pus pe piatră picioarele mele și a îndreptat pașii mei. 4. Și a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; 5. Vedea-vor mulți și se vor teme și vor nădăjdui în Domnul. 6. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului și n-a privit la deșertăciuni și la nebunii mincinoase. 7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, și nu este cine să se asemene gândurilor Tale; 8. Vestit-am și am grăit: înmulțitu-s-au peste număr. 9. Jertfă și prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; 10. Ardere de tot și jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: „Iată vin! Vechiul Testament (Psalmii, 39:1-10)
1. Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; 2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”. 3. Amuțit-am și m-am smerit și nici de bine n-am grăit și durerea mea s-a înnoit. 4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc. 5. Grăit-am cu limba mea: „Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârșitul meu, 6. Și numărul zilelor mele care este, ca să știu ce-mi lipsește”. 7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și statul meu ca nimic înaintea Ta. 8. Dar toate sunt deșertăciuni; tot omul ce viază. 9. Deși ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. 10. Strânge comori și nu știe cui le adună pe ele. 11. Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și statul meu de la Tine este. 12. De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocara celui fără de […]
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. 2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta. 3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la fața păcatelor mele. 4. Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. 5. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele, de la fața nebuniei mele. 6. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. 7. Că șalele mele s-au umplut de ocări și nu este vindecare în trupul meu. 8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. 9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. 10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea și lumina ochilor mei […]
30. Gura dreptului va deprinde înțelepciunea și limba lui va grăi judecata. 31. Legea Dumnezeului său în inima lui și nu se vor poticni pașii lui. 32. Pândește păcătosul pe cel drept și caută să-l omoare pe el; 33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el. 34. Așteaptă pe Domnul și păzește calea Lui! Și te va învăța pe tine ca să moștenești pământul; când vor pieri păcătoșii vei vedea. 35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se și înălțându-se ca cedrii Libanului. 36. Și am trecut și iată nu era și l-am căutat pe el și nu s-a aflat locul lui. 37. Păzește nerăutatea și caută dreptatea, că urmași are omul făcător de pace. 38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată și urmașii necredincioșilor vor fi stârpiți. 39. Iar mântuirea drepților de la Domnul, că apărătorul […]
21. Împrumută păcătosul și nu dă înapoi, iar dreptul se îndură și dă. 22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moșteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri. 23. De la Domnul pașii omului se îndreptează și calea lui o va voi foarte. 24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întărește mâna lui. 25. Tânăr am fost și am îmbătrânit și n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminția lui cerând pâine; 26. Toată ziua dreptul miluiește și împrumută și seminția lui binecuvântată va fi. 27. Ferește-te de rău și fă binele și vei trăi în veacul veacului. 28. Că Domnul iubește judecata și nu va părăsi pe cei cuvioși ai Săi; în veac vor fi păziți. Iar cei fără de lege vor fi izgoniți și seminția necredincioșilor va fi stârpită. 29. Iar drepții vor moșteni pământul și vor locui în veacul […]