”În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân’nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scânteie în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi – când a mea iubire e-atâta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca steaua ursitoare ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și […]
Citate, poezie și literatură
“Hope is the thing with feathers That perches in the soul And sings the tune without the words And never stops at all.” Emily Dickinson
Omar Khayyam – ”Auto-portret”
”Un om prin lume trece. El nu e musulman. Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei. Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi Că nimenea nu este mai trist şi mai uman. Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa? Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea. Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt! Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese. Când mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar Cu apa ce ia forma impusă de pahar Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese. Cu-o mână ţin Coranul şi cupa cu cealaltă. Sunt când de partea legii, când muşc din fruct oprit. Aşa mă […]
”Atunci n-aveam cum să știu, dar mai târziu am înțeles că lucrurile extraordinare, cele care vor rămâne pentru totdeauna în viața ta, vin deseori în vârful picioarelor și pe neașteptate, fără bubuituri și fără să-ți atragă atenția în mod deosebit. Exact ca o ninsoare.” Lorenzo Marone
”În ce mă priveşte, când apune soarele mă gândesc: A mai trecut o zi. Încă o zi în care n-am făcut nimic. Iar când răsare soarele, nu ştiu încotro să apuc, pe ce drum trebuie să merg, unde vreau să ajung. Eram sigură că fericirea există undeva, dincolo de zidurile casei noastre. Că într-o zi voi pune mâna pe ea, aşa cum pui mâna pe o ceaşcă sau pe scoarţa unui copac. Că dragostea este supremul miracol…” Cella Serghi
”Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe… şi a o păstra. Asta e clar inteligenţa inimii.” Marc Levy
”Lumea aceasta, teatru de orgoliu şi de rătăcire, este plină de nefericiţi care vorbesc despre fericire.” Voltaire
”Mulți oameni pierd acele mici bucurii de zi cu zi în speranța că se vor agăța de marea și imensa fericire.” Pearl S. Buck
„Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari – când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine şi le purtăm cu noi – şi suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem şi ne bucurăm, fiindcă sunt şi altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândeşti.” Radu Tudoran
”Trebuie să existe un colţ de lume în care viaţa e frumoasă. Fericirea trebuie să existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de nişte mâini uriaşe care să zgâlţâie globul, şi totul să înceapă din nou…” Cella Serghi
„Marile fericiri sunt îngăduite numai departe de lume, în sânul naturii, care nu pizmuieşte şi nu face rău.” Traian Demetrescu
”De-ai fi fost numai tu și eu în lume… ce mult ne iubeam eu și cu tine. Traversam codrii verzi până muream amândoi unu-n brațele altuia, pentru ca în cealaltă lume să traversăm de braț, doi îngeri, stelele cerului.” Mihai Eminescu
“There are books that speak to us of our own lives with a clarity we cannot match. They prevent the morose suspicion that we do not fully belong to the species, that we lie beyond comprehension. Our embarrassments, our sulks, our envy, our feelings of guilt, these phenomena are conveyed in Austen in a way that affords us bursts of almost magical self-recognition. The author has located words to depict a situation we thought ourselves alone in feeling, and for a few moments, we see ourselves more clearly and wish to become whom the author would have wanted us to be.” Alain de Botton
”Am citit undeva, excelenţă, zise Apostol cu glasul de adineauri, că inima omului, în primele săptămâni ale vieţii embrionare, se află nu în piept, ci în cap, în mijlocul creierilor, şi că de-abia pe urmă coboară mai jos, despărţindu-se de creier pentru totdeauna… Ce minunat ar fi, excelenţă, dacă inima şi creierul ar fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul şi mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâşie inima!” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraților”
“…şi văzui un zbârc roş, Voia sângele să i-l beie, Zilele să i le ieie, Nici sângele n-ai să i-l bei, Că eu cu acul oi descânta Cu mătura oi mătura, În trestie l-oi băga, Şi-n Dunăre l-oi arunca Şi Sanda de-acum o rămânea Curată!…” Mircea Eliade, ”Domnișoara Christina”