Citate, poezie și literatură

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 162023
 

“pentru societățile moderne -lumea- înseamnă tot mai puțin Cosmos și tot mai multă Istorie” Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”, vol. 2

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 162023
 

“Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură. Adam şi Eva.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 162023
 

“Some people are a degree of impatience away from expecting shade from a seed.” Mokokoma Mokhonoana

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 162023
 

”Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi ţi-l cerşesc, şi apoi să plângi nebuneşte, din toată inima, sătulă de bucurie! Să plângi un timp… şi apoi să râzi!” Panait Istrati

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 162023
 

“There is nothing morally wrong with buying stolen goods, unless you know that they were stolen.” Mokokoma Mokhonoana, ”The Use and Misuse of Children”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

”Când stai într-un loc mai mult de câţiva ani plecarea devine o smulgere care, asemeni unei plante, îţi poate fi fatală: cine îţi garantează că vei putea prinde rădăcini mai adânci în altă parte şi mai ales cine te poate asigura că nu vei da de aceeaşi lume, poate mai rea?” Marin Preda

 Tolkien, J.R.R.  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

”De-acum, în Primăvară, prin şesuri apusene pot flori să înflorească, pot muguri să răsară, Şi apele să curgă prin verzile poiene Şi vesele cinteze să cânte-n zarea clară. Ori poate-s nopţi senine cu fagi în legănare ce poartă-n rămurişuri ca albe nestemate a elfilor coroană cu-mpodobiri stelare ca-ntr-o poveste spusă din lumi îndepărtate. Doar eu sunt la sfârşitul călătoriei mele Şi stau în întuneric, parcă în gropi adânci, dincolo şi de turnuri înalte, mândre, grele, dincolo şi de munţii încremeniţi în stânci. Dar Soarele răsare pe-o cale negreşită Şi Stele sting în ceruri din veci acelaşi glas – de-aceea nu voi spune că ziua e sfârşită Şi Stelelor eu nu le voi spune bun-rămas.” J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

“Why is it so tough to forget pain and tougher to remember happiness. We treasure our scars but forget to live on our smiles.” Hanif Hassan Barbhuiya

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

“-Ce e dragostea? Nu există nimic pe lume, nici om, nici diavol şi nici alt lucru pe care eu să nu-l socotesc atât de suspect ca dragostea, întrucât aceasta pătrunde în suflet mai mult decât orice altceva. Nu există nimic care să acapareze şi să lege sufletul ca dragostea. Întrucât, dacă nu ai acele arme care s-o stăpânească, sufletul cade din pricina dragostei într-o ruină nemărginită.” Umberto Eco, ”The Name of the Rose”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

”Boierii mei; iertare vă cer acum la toţi … De-am vorbit rău cu gândul meu propriu despre voi, De-am jinduit vrodată norocul a cuiva, De n-am fost o-ntrupată cumpănă a dreptăţii, De am greşit cu mâna, cu inima, cu gândul… Iertaţi-mă cu toţii, căci am fost numai om, Mă descărcaţi de-a voastre învinuiri [cu toţii] Şi sarcina de rele faceţi-o mai uşoară, Să pot trece mai slobod prin vămile veciei.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

“Între dragoste și dorință există o simbioză, ceea ce înseamnă că nu pot exista una fără cealaltă. Dorința este un dușman al mulțumirii; dorința este boala unui creier mistuit de febră. Cel care își dorește ceva este un individ bolnav, însuși verbul a dori sugerează o lipsă, un deficit, și la fel e și dorința, un deficit al creierului, o deficiență, o greșeală. Din fericire, acestea pot fi corectate.” Lauren Oliver, ”Delirium”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

“Două lucruri ne trebuie pentru fericire: o dragoste și o vocație, ambele-adevărate!” Aurelian Silvestru, ”Şi tu ești singur?”

 Paler, Octavian  Comentariile sunt închise pentru
feb. 152023
 

“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai […]

 Blaga, Lucian  Comentariile sunt închise pentru
feb. 142023
 

“Ai nopți cari ţi s-aşază grele ca de plumb Pe suflet şi pe gânduri şi pe vreri, – Nopți negre-n care pieptul îți tresare de furtuni Ce nu le spui – Şi-n cari întreg trecutul ți se pare în zadar Şi orice clipă ce mai vine – de prisos…” Lucian Blaga

 Labiș, Nicolae  Comentariile sunt închise pentru
feb. 142023
 

”Văzduhu-i aspru, greu şi argintat… Pe-ntinderea zăpezii ochii-mi lunec Şi-i totul alb şi parcă-s ruşinat Că singur eu lumina o întunec. De ce până şi-aici răsai din nou, Numele tău sunându-mi-l în minte, Tu, fată cu ochi limpezi şi prelungi, Cu frunte-atât de albă şi fierbinte? De ce prin vânturi glasul ţi-l aud Duios, dar veşnic treaz, ca în blesteme? Şi cântecul pe care l-ai cântat C-o floare scuturată prea devreme… Am fost, ştiu bine, uitător şi rău Când mă priveai cu mută-nduioşare… De-aceea azi, când te-am pierdut, nu vrei Să te îmbraci în straie de uitare? Pe-atunci puteam eu, oare, să prevăd Cu ochiul minţii aţintit în vreme Că în curând am să trăiesc dureri Banalizate-n tomuri de poeme?” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)