“Se simțea despărțită de oameni și de lume, izolată într-o carapace unde sufletul ei se zvârcolea inutil. Constata pentru întâia oară că, în realitate, omul ca și toate vietățile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătate individuală.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
“Nu bolile sunt rele, ci ceea ce ele potențează în om: violența neînfrânată de care, încercând să ne apărăm, devenim jucăria soartei…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“When you see a fish you don’t think of its scales, do you? You think of its speed, its floating, flashing body seen through the water. Well, I’ve tried to express just that. If I made fins and eyes and scales, I would arrest its movement, give a pattern or shape of reality. I want just the flash of its spirits.” Constantin Brâncuși
”- Deci în Paflagonia mila se cere cu sabia? – Oamenii din ziua de azi sunt răi şi nemilostivi, măria-ta. Era mai bine în împărăţia cea veche. Neavând icoane, creştinii îşi înălţau ochii mai sus, pe urmă şi-i coborau cătră cel sărman. Acuma fac daruri numai sfinţilor şi monahilor şi sărăcimea e în mare suferinţă. Străinul îi privi zâmbind.” Mihail Sadoveanu, ”Creanga de aur”
”Ca această nouă jertfă a fiinţei tale să fie spornică, nu pregeta să dai dra¬goste şi înţelepciune semenilor tăi. Făcând faptă bună oriunde şi oricând, slujeşti pe Dumnezeu. Intrând în vălmăşagul ei, astfel vei cunoaşte acea lume mai bine. Înainte de a trece cătră bătrânii mei, vreau să cunosc cele bune şi cele rele ale oamenilor, ca să nu greşim faţă de popoarele pe care Domnul-Dumnezeu ni le-a rânduit să le păstorim.” Mihail Sadoveanu, ”Creanga de aur”
”Îndelungi aveau să-i fie uneltirile, încete şi zadarnice la început. Dar cel ce seamănă minciuni tot se alege cu ceva până la urmă. Căci vine şi vremea când se poate odihni, lăsându-i pe alţii să culeagă şi să adune roadele în locul său. Mereu se găseau urechi să-i asculte şuşotelile şi limbi care să ducă vorba şi să facă din ţânţar armăsar; minciunile sale treceau de la un prieten la altul, asemenea tainelor ce-l fac pe cel ce le dezvăluie să pară înţelept. Amarnic aveau să se căiască noldorii de nesăbuinţă (…)”” J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”
“Când suntem singuri, cum eram eu în acele nopți de carcere, înecul ființei noastre lăuntrice are drept martor divinitatea, marele cosmos căruia i ne încredințăm, dar când îl invoci în fața iubitei (și cine se poate înșela asupra disperării de care suntem cuprinși?), ea poate deveni în mod sublim geloasă că nu din pricina ei plângi, dar poate fi cuprinsă și de un nedorit sentiment de bicisnicie: forțe prea puternice ne copleșesc, nu suntem nimic, statura noastră nu e măreață, ne-amînjosit, noi înșine, pe noi și nu mai avem scăpare. Rareori o femeie evită extremele, deși se zice că ea seamănă cu natura, care este totdeauna în echilibru chiar când e bântuită de furtuni…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Cugetând la toate acestea şi aşteptând să sosească într-un molid un exemplar de tetrao-urogalus, contemplam, din pragul peşterii, constelaţiile. A doua zi soarele trebuia să-şi înceapă cariera anuală. La 23 martie, în semnul Berbecelui, ziua e în creştere. Soarele, zeul luminii, face un salt ca un bărbăcuţ din turma bunicului, bate şi biruieşte întunericul; gheţurile pocnesc, zăporul se umflă, colţul de iarbă răsare, fin ca şi vârful lui crai-nou. Dacă n-ar fi aşa de neguros, magul meu ar putea zâmbi; căci cunoştea şi el acel fenomen, rezultat al uneia din multele mişcări ale pământului şi care se cheamă precesiunea echinocţiilor. Axa pământului nu se învârte în aceeaşi direcţie, ci execută, prin polul ei nordic, un fel de spirală de titirez faţă de polul ceresc. Deci soarele nu revine în acelaşi punct în toţi anii. În locul exact unde s-a arătat, anul acesta, la 23 martie, datorită precesiunii echinocţiilor nu va […]
“This book is merely a personal narrative, and not a pretentious history or a philosophical dissertation. It is a record of several years of variegated vagabondizing, and it’s object is rather to help the resting reader while away an idle hour than afflict him with metaphysics, or goad him with science.” Mark Twain, ”Roughing It”
”La întrebările mele, am primit răspunsuri ce mă îndrumau la o pătrundere de care omenirea de astăzi s-a depărtat; căci progresul necontenit al inteligenţei şi raţionamentului a sleit acele aptitudini care legau pe om mai strâns de stihii. Presimţiri, instinct şi ceea ce numiţi dumneavoastră astăzi subconştient – le-am avut şi noi cândva, ca şi rudele noastre animalele, într-o formă potenţială; magia şi fenomenele de telepatie erau în veacurile acelea practici curente. Cunoaşterile acelea subtile şi directe trebuiesc redobândite pe calea ştiinţei experimentale. Bătrânul mi-a deschis înţelegerea eresurilor, a datinelor, a descântecelor, a vieţii intime a poporului nostru, aşa de deosebită de civilizaţia orăşenilor.” Mihail Sadoveanu, ”Creanga de aur”
”Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rânduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoaşterilor spirituale. Hieroglifele, cum ştiţi, cuprindeau un principiu de înţelegere universală a noţiunilor, înfrăţind pe iniţiaţi într-o limbă mută. Alfabetul dumneavoastră de astăzi, ca şi limba vulgară, stă mai mult în slujba instinctelor.” Mihail Sadoveanu, ”Creanga de aur”
”La întrebările mele, continuă profesorul privindu-ne sarcastic prin ochelarii lui de miop, a dat răspunsurile cele mai bune, punând în mişcare, fără să înţeleg cum, alcătuirile statornice ale lui Dumnezeu. Trebuie să vă spun (căci asta am găsit la sfârşitul drumului meu cotit), trebuie să vă spun că străbunii mei de la Burebista şi mai de demult stăteau, ca să zic aşa, c-o inimă nouă în faţa minunilor. De aceea înţelepţii de-atunci au comunicat cu Divinitatea altfel decât în civilizaţia dumneavoastră. Acolo unde dumneavoastră raţionaţi şi încercaţi a trece spre adevăr prin silogisme şi ipoteze, înţeleptul de demult avea o cale deschisă, o împărtăşire directă, o însuşire de a pătrunde nesilit în miezul lucrurilor. Aspectele lumii şi fenomenele naturii magul le prezenta în embleme; le punea deci o cheie veşnică. După aceeaşi metodă, subt simbol, adevărul cel mai abstract putea deveni sensibil; o propoziţie uscată se mişca în imagini; astfel, […]
”Nu ştiu pentru ce motive se străduiesc folcloriştii, care adună mii de pagini de maculatură în colecţii. N-am avut niciodată impresia că ar scoate ceva din asemenea epave ale oceanului-timp. Metodele mele, însă, m-au îndemnat foarte de timpuriu, de pe când eram tânăr ca dumneavoastră, să caut argumentul acestor paleologhii, datini şi eresuri ale populaţiilor din Carpaţi. Am ajuns la nişte concluzii fireşti, care unora li s-ar părea totuşi surprinzătoare. Am ajuns să preţuiesc şi să iubesc aceste alcătuiri vii ale religiei vechi a pământului acestuia, găsind în ele însăşi gândirea strămoşilor mei şi însuşi sufletul lor. Religia nouă, care n-are decât zece veacuri, nu s-a putut substitui puterilor trecutului decât în parte şi superficial. Poporul încă practică legea veche. De aceea, să nu vi se pară de mirare dacă voi invoca umbra severă a Bătrânului preot păgân care a sălăşluit cândva sub bolta unei asemenea peşteri. Pentru dumneavoastră poate […]
”Ne punem la pămînt şi ne tragem spre el în brânci, ca să avem subt ochi priveliştea dintre mesteceni. Crengile subţiri au primit în ele cel dintăi val de sevă, care le-a colorat uşor. Lovite de sclipirile soarelui, coloarea lor aurie sporeşte lumina poienii. Un cucoş se roteşte jos. Trei găini stau atente. Stau atente pentru el. Căci în el instinctul de conservare al sălbătăciunii face loc unei alte puteri covîrşitoare. Flacăra primăverii lucrează în fiinţa lui, îl face să-şi desfăşure penajul, să-şi sticlească pieptul metalic. E în el o bucurie care-l saltă din când în când într-o săritură fără noimă. Pare că face ghiduşii de ale lui. Nu face nici o ghiduşie. Comicul e un viţiu omenesc; animalele pun în actele lor numai seriozitate.” Mihail Sadoveanu, ”Raiul”
”Când trebuia câteodată, sâmbăta după-amiază, să ne cetească din poveştile lui Creangă, ne privea întăi blând, cu un zîmbet liniştit, ţinând cartea la piept, în dreptul inimii – şi în bănci se făcea o tăcere adâncă, ca într-o biserică. Tu bagi de samă că nu-ţi vorbesc de gramatică şi de aritmetică. Şi nici nu-ţi voi vorbi. Acestea se făceau bine; băieţii învăţau după puterile lor; dar sânt nişte lucruri aşa de neînsemnate când le pui faţă în faţă cu învăţătura cealaltă, sufletească, pe care ne-o da Domnu! Şi ne-o da această învăţătură nu pentru că trebuia, şi pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de bunătate în el şi pentru că în acest suflet era ceva din credinţa şi din curăţenia unui apostol. Acolo, în colţul acela de ţară, putea să fie cum voia învăţătorul.” Mihail Sadoveanu, ”Domnul Trandafir”
“In modern times couples are more concerned about loyalty than love.” Amit Kalantri, ”Wealth of Words”
”Timpul vieţii ni-i scurt Hai să-l facem curat Trăiesc unii din furt Alţi doar din ce au dat Sunt săraci şi bogaţi Laşii scuipă pe bravi Voi ce-n lună zburaţi Pân’ la cer va urcaţi Pe spinări de noi sclavi. REFREN Pe pământ avem de toate Şi mai bune și mai rele, bune – rele Şi-nchisori și libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi şi stele Voi ce-n lună plecaţi Cu ale noastre izbânzi Nu uitaţi c-aveţi fraţi Pe planetă flămânzi Pâinea lor o mâncaţi Printre stele zburând Voi degeaba zburaţi Când cei subdezvoltaţi Se târăsc pe pământ REFREN Pe pământ avem de toate Şi mai bune și mai rele, bune – rele Şi-nchisori și libertate Şi a putea, şi nu se poate Şi noroi și stele. Lumea-i plină de răni Şi de doctori docenţi Şi de măşti şi de vămi Şi de mari inocenţi. Findcă naşteţi […]
”Pe Dumnezeu ascultă-L, pe mine iubeşte-mă şi pe tine drege-te.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”BENEDICK: Şi tu şi eu sântem prea înţelepţi ca să ne facem curte într-un fel paşnic. BEATRICE: După o astfel de mărturisire, nu s-ar prea putea spune. Din douăzeci de oameni înţelepţi nu e unul care să se laude singur.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
„Choose someone better than you as a partner. You don’t need someone to love you the way you are. You need someone to help you grow every day. True love is admiration, so the partner you choose should have those qualities that you lack. If you two are determined to help each other grow, you will take the stormy periods of any relationship as opportunities for mutual growth. Therefore, the right person for you is not only the one who accepts you, but the one who makes you develop your maximum potential in this life.” Plato
