”Cele mai frumoase clipe erau acelea când ședea liniștită în prag și cosea, iar eu, așezat la picioarele ei, pe treptele de lemn, îi citeam. Cred și în ziua de azi că niciodată n-am văzut un soare mai strălucitor ca în după-amiezile acelea luminoase de aprilie; că niciodată nu mi-a fost dat să văd ființă mai luminoasă decât aceea pe care, seară de seară o vedeam în ușa barcazului; că niciodată n-am avut prilejul să privesc un cer atât de senin, o mare atât de frumoasă și corăbii atât de mândre, mistuindu-se în depărtările aurii.” Charles Dickens
Citate, poezie și literatură
„Dacă ți-ai îngropa bulbul inimii pe pământ, ce fel de flori ar răsări: crini sau mătrăgună?” Vasile Voiculescu
”Cu ea şi mâine-oi hoinări sub soare, Vom fi noi doi, zburdalnici ori cuminţi. Dar mă mai mulţumesc şi astăzi oare Doar sărutări şi-mbrățişări fierbinţi? Ades, în loc să cugete, ea râde, Săruturile-năbuşesc idei, Totuşi iubesc, încă iubesc frenetic, Făptura ei şi mersul lin al ei. De mâine, răsuci-voi tot ce-a fost — Iubirea va lua drum nou, ori piere. Sunt sigur, ea mă va privi ciudat Şi lăcrăma-va, poate, în tăcere. Îi va fi greu. Şi mie-mi va fi greu. Voi îndura, gândind ce-o să urmeze. Când urci pe munte, truda ţi-o înfrângi Visând la piscuri, nalte metereze.” Nicolae Labiș, ”Dragostea”
„Am impresia că viața oamenilor se desfășoară pe o bază greșită. Există o gravă neînțelegere în punctul de pornire. Oamenii nu recunosc minunea pe care o constituie viața însăși, globul acesta pământesc care se învârtește în haos și îi poartă în mersul lui prin veacuri. Ceea ce le lipsește oamenilor din vremea noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul acesta al aventurii spiritului, dincolo de realitatea aparentă. Oamenii actuali nu au antene pentru a pătrunde în realitatea adevărată, în singura realitate care contează. Se lasă amăgiți de aparențe și se opresc la ele. Nu merg mai departe. Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie de securitate care taie aripile aventurii și care ferecă spiritul în închisoarea conformismului. Întotdeauna, ceea ce m-a susținut a fost bucuria. În cele mai grele împrejurări ale vieții, am știut s-o găsesc în drumul meu. Mergeam cântând. Știam că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. […]
”Cerul era luminat de frumuseţea lunii, atât de puternic, că am căzut la pământ. Iubirea Ta m-a făcut să-mi dau seama că sunt gata să renunţ la această viaţă lumească şi să mă las pradă măreţiei Frumuseţii Tale.” Rumi, ”Înfrânt de iubire”
”Nu fii mâhnit că lumea-i perfidă şi nedreaptă. Nu-ţi aminti şi astăzi de cei ce nu mai sunt. O fată ca o roză şi cupa te aşteaptă Surâzătoare. Viaţa nu ţi-o zvârli în vânt.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Răsplata cuvenită iar n-a venit. Zâmbeşte! Să crezi că-un lucru poate fi altfel, nebunie-i. Căci totu-i scris în cartea pe care-o răsfoieşte La întâmplare vântul uituc al veşniciei.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
“Trebuie să-ți dezvălui sufletul și să vedem dacă într-adevăr suntem legați pe viață, orice ni s-ar întâmpla! Ei, asta e, nu mai pot accepta pe acest „orice s-ar întâmpla”. Cine știe ce dracu ni se mai poate întâmpla dacă în loc de comunicare vom trăi pe sugestie, și în loc să trăim bucuria sincerității să trăim pe infinite temeri, cu minciuna drept numitor comun…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
„Nu îți cere niciodată iertare pentru sentimentele pe care le afișezi. Atunci când faci acest lucru, tu îți ceri practic iertare pentru adevărul din tine. Și puțini au puterea să pună în palma altcuiva emoții, într-o lume de măști și suflete goale. Sunt puține lacrimi sincere pe pământ.” Marin Preda
“Am observat această exaltare trufașă la mulți oameni, mai ales, desigur, la cei inculți, care nu o dată treceau, în societate, drept foarte inteligenți, chiar superiori celor cultivați. La o privire superficială, cei cultivați păreau cei mai anodini indivizi, blocați în forul lor interior de jena de a nu părea ridiculi exprimând idei despre care ei știau că nu sunt ale lor, și cum a avea idei proprii nu era o glumă, și în nici un caz să faci ele paradă în societate, ei discutau pașnic despre vreme, despre boli, despre avantajele sau dezavantajele carierei care le stătea în față, aveau nu o dată un limbaj voit vulgar, chiar deșucheat, se înjurau de mamă și stârneau nedumerire și dezamăgire fiindcă se știa totuși că sunt mari specialiști în medicină, biologie, matematici ețetera… În timp ce incultul aborda cu vervă, dar bineînțeles amestecându-le, idei din istorie, filozofie, politică, etnografie, culese după […]
”Am învăţat o nouă meserie, aceea de a aştepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îţi foloseşti picioarele. Când te îmbulzeşti, îţi foloseşti braţele. Dar când aştepţi, nu-ţi foloseşti decât puterea de a spera. Şi aici e greutatea. Căci această putere se uzează şi ea, domnilor, ca orice lucru. Şi, în clipa în care puterea de a spera s-a uzat, eşti pierdut…” Octavian Paler
”A stelelor rotire care-nconjoarâ firea Provoacă ameţeală la cei din valea lunii. Khayyam, ţine-te bine de firu-nţelepciunii, Pe când în jur dansează din veac nemărginirea.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Cel ce-a cules în viaţă al Cunoştinţei Măr, Pe-adevărata Cale purta-va paşii săi. Numai acela ştie că azi e ca şi ieri Şi mâini va fi asemeni cu Ziua cea Dintăi.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Schimb curgerea acum în plan intens: Geografia timpului e-n faţă. Epoca mea e-aici: câmpii şi munţi, Diversitate vastă şi măreaţă. Sunt mii de râuri, unele curg drept, Iar altele pe căi ocolitoare, Şi totuşi toate se îndreaptă-acum Spre marea mare, purificatoare. Totu-mi părea întâi învălmăşit. Mergeam — dar unde, nu-mi pasase mie. Ştiam că-s tânăr, că iubesc adânc Tovarăşii de muncă şi mândrie, Nu cunoşteam primejdiile mari Şi poate de aceea n-aveam teamă… Frumos mai e să zbori! Dar ce frumos E-atunci când zbori spre steaua ce te cheamă!” Nicolae Labiș, ”Geografia timpului”
„Dacă-aş fi un brutar Aş coace o pâine Atât de mare, încât să satur Toată, toată lumea Care nu are de mâncare. O pâine mai mare ca soarele, Rumenită, parfumată Ca şi viorelele. O aşa pâine Ar vrea să mănânce Cei din India şi din Chile Săracii, copiii, Bătrânii şi păsărelele. Va fi o zi de păstrat în memorie: O zi fără foame! Cea mai frumoasă zi din istorie!” Gianni Rodari, „Cea mai frumoasă zi”