”Luna a devenit o dansatoare la acest festival al iubirii. Acest dans al luminii Această sacră binecuvântare Această iubire divină ne arată calea spre o altă lume pe care doar îndrăgostiţii o pot vedea cu ochii lor arzând de pasiune. Aceia care s-au predat sunt cei aleşi. Odinioară, erau ca nişte stropi de lumină Acum sunt soarele strălucitor. Ei au lăsat în urmă această lume de jocuri amăgitoare. Ei sunt îndrăgostiţii privilegiaţi, care creează o lume nouă cu ochii lor aprinşi de pasiune.” Rumi, ”Îndrăgostiții sunt privilegiați”
Citate, poezie și literatură
”De-a lumii nedreptate cât timp roşi-vom oare? Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide? Ridică-te şi-alungă chemările-i perfide Şi să serbăm parfumul şi-a vinului culoare!” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
„Există fapte mici în aparenţă, dar care în viaţa sufletească sunt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conţine o întreagă dramă, accentul unui cuvânt destramă o întreagă viaţă, indiferenţa unei priviri ucide cea mai fericită iubire.” Honoré de Balzac
”În viaţa fiecăruia se întâmplă ca dintr-o dată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se tranfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vene. Asta-i speranţa.” Nina Berberova
„Spune-mi care mamă-anume Cea mai scumpă e pe lume? Puii toți au zis de pasări, Zarzării au zis de zarzări, Peștișorii, de peștoaică, Ursuleții, de ursoaică, Șerpișorii, de șerpoaica, Tigrișorii, de tigroaică, Mânjii toți au zis de iepe, Firul cepii-a zis de cepe, Nucii toți au zis de nucă, Cucii toți au zis de cucă, Toți pisoii, de pisică, Iară eu, de-a mea mămică. Orice mamă e anume, Cea mai scumpă de pe lume!” Nichita Stănescu
”Nu poţi aprinde marea, nici omul să-l convingi Că fericirea multă adeseori înşală. Căci cupa care-i plină, uşor chiar de-o atingi, Se varsă. Dar intactă rămâne cupa goală.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
„Mi se întâmplă mai des decât vreau să recunosc, însă rar atunci când îţi scriu. Încearcă să mă înţelegi: te iubesc şi în acelaşi timp încerc să fiu atent la cele exterioare. La Toulouse pur şi simplu te-am adorat. Te iubesc în seara asta de primăvară. Te iubesc cu fereastra deschisă. Tu eşti a mea şi lucrurile sunt ale mele şi iubirea mea alterează lucrurile din jurul meu, iar lucrurile alterează şi ele iubirea mea.” Jean-Paul Sartre (către Simone de Beauvoir)
„Există-ndrăgostiţi fericiţi care rămân împreună, şi-al căror sărut proaspăt sună… Auziţi… auziţi… Există perechi fără moarte, în mişcare mereie, cu-o formă a inimii, poate aparte, semănând a metaforă, semănând a idee. Aceştia rămân împreună în sărut, ca-ntr-o dulce furtună. Auziţi! Auziţi! Auziţi! Există-ndrăgostiţi fericiţi!” Nina Cassian, ”Postfaţă la o iubire sfârşită”
”Crezi că nu mai poți trăi. Crezi că lumina sufletului tău s-a stins și că vei rămâne pentru totdeauna în întuneric. Dar când ești înghițit de această întunecime deasă, când amândoi ochii îți sunt închiși pentru lume, un al treilea ți se deschide în inimă. Și abia atunci ajungi să-ți dai seama că vederea și cunoașterea lăuntrică se bat cap în cap. Nici un ochi nu vede atât de limpede și de pătrunzător ca ochiul iubirii. După mâhnire vine un alt anotimp, o altă vale, un alt tu. Iar iubitul care nu e de găsit nicăieri, începi să-l vezi pretutindeni.” Elif Shafak
”Doamne, câtă tristeţe şi frunză! Te dărui şi n-ai cui, Te dărui nimănui. Buzele se desfac zâmbind a milă, Vinul gâlgâie-n silă. O durere estompată şi surdă Bântuie inima mea. Singurătatea vibrează-n timpane Cu sunet de scoică, E ceasul somnului. Paşi stinşi, paşi stinşi. E ea? Altcineva. îţi vine să ţipi de mânie Că nu simţi părere de rău! Ceasul somnului. Ochi aţintit. Orb, surd, cu voce anemică. Plâns de neputinţă-n infinit.” Nicolae Labiș, ”Ceas greu” (9 mai 1954)
”Iar de va fi vreodată să-mi îngheţe Emoții, inimă, privire, tot, Mă-nscriu la doctoratul în tristeţe Să mă examineze un netot Lecturi nu am, n-am învățat nimica, La bibliografie stau cam prost N-aveţi ce-mi face, nu mă-ncearcă frica Îmi știu întreaga viaţă pe de rost Comisia îmi poate pune beţe În roate și o săgeată în călcâi Dau singur doctoratul în tristeţe Și nu mă mir că ies pe locu-ntâi În lumea voastră de stupide feţe Sunt doctorul docent pentru tristeţe.” Adrian Păunescu, ”Doctoratul în tristețe”
„Fără tine mi-e frig N-am înţeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat.” Ana Blandiana
„Să nu vă scape mirosul de viață pe care îl are secunda.” Nichita Stănescu
„Aveai un fel de noapte în ochi și-un fel de glas, Că-n lupta de-a șoptitul, pe seară, m-ai rămas. Într-adevăr, destinul e turburat de-o floare Ieșită de neunde, necum și la-ntâmplare, Și se trezește-n rouă din somnul ei închis, Trecând dintr-o visare tăcută într-alt vis. Nici pravilele aspre, nici jugul lor nu pot Să-mpiedice ivirea garoafelor de tot. E-o proaspătă năvală a noilor parfume. Șarpele tău pătrunde, târâș, dintr-altă lume.” Tudor Arghezi
„Așa e, singurătatea nu e o binefacere. Ea îți cere mereu sacrificii. Nu se satură niciodată să pretindă. Și chiar în forma ei necesară, are ceva pervers: fiindcă îți ia înainte de a-ți dărui. Or, așa ceva riscă să facă din tine un om de gradul doi, dacă nu găsești înăuntrul tău destulă dragoste să te apere de pericolul închistării.” Octavian Paler