”Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, Zbuciumat se plânge fluierul de fag. Inima mi-o strânge şi-mi pătrunde-n sânge Acest cântec dureros şi drag. Stelele făclii, păsărele mii, Jalea îşi descântă-n fluierul de os… Tainic îşi frământă cadenţarea sfântă Acest cântec trist şi luminos. Se îngână lin linişti în arin, Tremură la stână fluierul de soc. Măicuţă bătrână cu brâul de lână, Ce mai câţi bătutul de noroc? Brâul tău din copcii s-a desprins — târzii, Paşii ţi-i înseamnă pe cărări cu lună… Pentru ce şi astăzi lăcrămezi şi vii Când la stână fluierele sună? El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel, El, cu plete negre-n vânturi scuturate, N-are să mai poată mândrul ciobănel înaintea ta să se arate… Ochilor tăi tulburi pentru veci li-i dat Legănat pe triluri, palid, să îl vadă, Paşilor să-l cate pentru veci li-i dat În pădurea lungă de baladă… Osteneşti… O […]
ian. 292020
