”Providență” – definiție (ce înseamnă providență?)

Definiția și etimologia termenului ”providență”, conform cu mai multe surse: grijă și protecția divină

I. Providență este un substantiv feminin care se referă la grijă și protecția divină. În contexte religioase, provine din înțelepciunea supremă a divinității în conducerea lumii. Este asociată cu atributele divină ale Dumnezeului, cum ar fi grijă, milă și îndurare. Termenul provine din limba latină „providentia”, care înseamnă „a prevedea” sau „a avea grijă de”.

II. Providența se referă la grija protectoare sau îndrumarea unei puteri superioare sau a unei entități divine. Adesea implică un sentiment de sorți sau destin, unde evenimentele sunt percepute ca fiind predeterminate sau ghidate de o putere superioară. Într-un context religios, poate denota implicarea continuă a lui Dumnezeu în creație, îndreptând-o către un scop divin.

III. Providență – substantiv feminin
1. Planul divin prin care este prevăzut și orientat cursul evenimentelor astfel încât Universul, ca întreg, și creaturile individuale să realizeze scopurile stabilite de Dumnezeu; pronie cerească.
Sinonime: pronie
1.1. (articulat) Divinitatea, dumnezeirea.
Sinonime: Dumnezeu, divinitate, dumnezeire
1.2. Grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității.
1.3. (figurat, rar) Persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.
Etimologie:
– limba latină: ”providentia”
– limba franceză: ”providence”

IV. Providence refers to the protective care or guidance of a higher power or divine entity. It often implies a sense of fate or destiny, where events are perceived as being predetermined or guided by a higher power. In a religious context, it can denote God’s continued involvement with creation, directing it toward a divine purpose.

Surse:
definitions.net
dexonline.ro