Wallflowers

“Îi era frică Persidei de oameni. Vedea, ba simțea oarecum chiar și pe nevăzute, că toți se uită cu ochii bine deschiși la dânsa, că toți o judecă, și inima i se încleșta, ca și când tot în fața măcelăriei lui Hubăr s-ar afla. Îi era rușine, ca și când toți ar putea să afle din fața ei cele petrecute, se temea de ceva neștiut și nu știa cum să calce, cum să-și țină trupul, cum să-și poarte capul și ce să facă cu mâinile ei.” Ioan Slavici, ”Mara”

“Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”

“Lumina aceasta ascunde altceva. Viaţa întreagă ascunde altceva. Aşa cum sunt eu, aşa cum e Biriş, ascundem, fiecare din noi, altceva. Se află ascuns undeva în noi, în adâncul fiinţei noastre. Altceva.” Mircea Eliade, ”Noaptea de Sânziene”

”Pe păcătoşi Tu îi primeşti cu milă Iar inimile împietrite le topeşti cu iubire.” Rumi

“Hatred stems from pride because vanity makes us detest and have contempt for anything or anyone who detracts from our importance.” Jo Berry, ”Proverbs For Easier Living”

“Printre marile anomalii ale lumii moderne se numără şi faptul că ştiinţa şi filosofia ne învaţă viaţa şi moartea. Gândiţi-vă o clipă la absurditatea acestui lucru: oameni care cunosc viaţa din laborator, o cunosc prin analize, îi cunosc fenomenele ei, şi oameni care gândesc asupra vieţii dintr-un cabinet, tocmai aceştia sunt chemaţi să ne înveţe cel mai esenţial şi cel mai decisiv fapt: existenţa noastră, moartea noastră. De altfel, ei nu fac decât să completeze şi să articuleze experienţele noastre negative, nefiinţa noastră.” Mircea Eliade, ”Arta de a muri”

“Mama, care dealtfel nu vorbea decît prea puțin, ținea gata pentru toate înmprejurările câte-un cuvînt plastic și plin de sevă. Nu căuta aceste cuvinte, căci ele îi veneau de la sine, și apoi le lăsa să cadă fără teamă de a le stinge puterea și culoarea printr-o prea deasă întrebuințare.” Lucian Blaga, ”Hronicul și cântecul vârstelor”

”În măsura în care, infidel propriei sale legi, omul nu devine o personalitate, el îşi pierde rostul vieţii. Din fericire însă, marii majorităţi a oamenilor, prea buna şi prea răbdătoarea natură nu le-a adus pe buze întrebarea fatală privind rostul vieţii. Iar unde nimeni nu întreabă, nimeni nu trebuie să răspundă.” Carl Gustav Jung