“Trust is tough since it involves that quixotic mix of integrity, vulnerability, and intimacy. But trust anyway.” Jeffrey Fry
Citate, poezie și literatură
“Știi ce spune un fluture îndrăgostit? “Parcă am oameni în stomac”.” Teodor Burnar, ”Viața mea”
“- De ce nu iubești? – Dar iubesc! – Nu așa, să iubești pe cineva care este lângă tine. Tu ți-ai închis iubirea într-o colivie și o privești zi de zi cu încântare. Nu vezi că a devenit o pasăre tristă? Nu cântă, penele ei nu strălucesc, nu încearcă să zboare, se hrănește doar cu speranță. Și nu-i e de ajuns! Dă-i drumul! Las-o să zboare și să-și facă cuib în pieptul altcuiva, las-o să revadă albastrul cerului, să simtă vântul răscolindu-i printre pene, să se bucure de stropii reci de ploaie! Nu o să-i fie ușor la început, a uitat cum e să zboare, va dura ceva vreme până când va reuși să își regăsească echilibrul în zbor. Tu doar să ai răbdare și încredere. O să fie bine!” Moise D., ”Yume”
”Uneori are un aer aşa de spiritual, încît sunetele glasului ei cad în fiinţa mea ca nişte picături de esenţă eternă. După toate acestea, stimate prietine, poţi să-ţi dai samă cât de amorezat sânt de dânsa. Sânt amorezat într-un chip ridicul şi, cu toate acestea îmi dau samă de toate aceste amănunte de care îţi vorbesc şi care contribuie la desăvîrşirea fericirii mele.” Mihail Sadoveanu, ”Cazul Eugeniței Costea”
“The most painful thing is losing yourself in the process of loving someone too much, and forgetting that you are special too.” Ernest Hemingway, ”Men Without Women”
“Well, it seems to me that the best relationships – the ones that last – are frequently the ones that are rooted in friendship. You know, one day you look at the person and you see something more than you did the night before. Like a switch has been flicked somewhere. And the person who was just a friend is… suddenly the only person you can ever imagine yourself with.” Gillian Anderson
”Ești cu mult mai presus decât dragostea mea ca să îndrăznesc să-ți vorbesc, și totuși de câte ori te văd simt nevoia să-ți spun că te ador, fiindcă atunci când nu te mai văd, ecoul propriilor mele cuvinte îmi alină inima.” Alexandre Dumas
”Tunde soarele de rază și să-mi faci cămașă mie, calul tunde-l când nechează de vorbirea lui. HAI, ÎMBRACĂ-MĂ ÎN CÂNTEC spus de alte animale, să mă vezi, să nu mă crezi omul dumitale.” Nichita Stănescu
”- Doriţi bogăţia? Desigur, dar o bogăţie câştigată prin propriile dumneavoastră… eforturi… prin munca dumneavoastră. Succesul nemeritat nu aduce bucurie, ci vinovăţie şi tristeţe. Ştiţi asta foarte bine. – Nu sînt de acord, spuse Knight. – Chiar nu sunteţi? De ce lucraţi atunci? De ce nu furaţi, nu prădaţi, nu înşelaţi pe alţii pentru a lua ceea ce le aparţine? – Dar eu… începu Knight. Nu mai continuă. – Vedeţi? spuse Boyne. Nu, domnule Knight. Sunteţi prea matur, prea ambiţios şi prea întreg la minte pentru a dori să furaţi reuşita dumneavoastră.” (autoul s-a pierdut)
“We sometimes hide our inability, impatience, or laziness behind the pretext of being realistic.” Mokokoma Mokhonoana
”Nu e învăţat cel ce ceteşte cărţi, ci cel ce ştie ce ceteşte.” (Proverb românesc)
”Astâmpărată foamea şi ispăşită truda. Un neastâmpăr altul îţi înteţise ciuda. Simţindu-ţi isteţimea, năvalnică să-nveţe, Ea se-ncepea-ntristată şi se sfîrşea-n tristeţe. Umblai să ştii ce tace şi ce nu se arată, Aproape-nchipuite prin ceaţă câteodată. Răzbirea la lumină nu-ţi mai era de-ajuns, După ce-ai stat ca lupii şi iepurii ascuns. Râvneai mai sus cu mintea decât era datoare Zvîcnirea unei schiţe, făcută de-ncercare. Te tulbura năluca trecînd, ţi-era urît Ca unui fără vlagă oştean posomorât. În liniştea făpturii crai neliniştit, Uitându-te cocorii că zboară-n asfinţit. Deşi trezit şi slobod, te frămîntai că ţi-s Şi zilele-ncâlcite în restul unui vis. De altfel, mărginirea-a vremelnică durată Îţi e de-atunci rămasă şi astăzi măsurată. O zi erai mai ager, şi alta mai amar: Aveai otravă-n tine, de-atunci, de cărturar. Trecuse parcă timpul de partea cealaltă. Parcă trăiseşi moartea cu viaţa laolaltă.” Tudor Arghezi, ””Mai sus”
”Cât despre cel ce spune că totuşi sunt pe lume Şi desfătări şi zâmbet şi bucurii şi glume, Răspunde-i: trece grabnic voioasa desfătare, Curând gusta-vei zile ca smirna mai amare.” ”O mie și una de nopți”
”Allah cel milosârdnic va fi având habar De lunga-mi pribegire prin chinuri şi amar? Se-abat mereu asupra-mi izbelişti şi prăpăd – Zăbavnic prind de veste şi prea târziu le văd! Ci răbduriu şedea-voi năpastelor nainte, Pentru ca orişicine să ia astfel aminte C-am îndurat necazuri cât n-are apă marea, Mai rele şi mai negre ca însăşi îndurarea. Că are şi-ndurarea în sine-o frumuseţe, Când îi înduri cucernic poverile mistreţe. Oricum, ce hotărât-a Allah dintru-nceput, Aceea-i dat să-ndure făpturile de lut!” ”O mie și una de nopți”
”Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un mijloc de a te ridica mai sus.” William Shakespeare