”Voi cădea în genunchi numai în fața copacului pentru că el are o mie de picioare și suferă să meargă. Când mi-e dor de tine sărut o piatră pentru ca nu are gură, deși e mai tare ca dintele meu.” Nichita Stănescu
”Prinţi şi conţi! Cu adevărat o mărturie de os domnesc! Şi ce contişor! Un viteaz neîntrecut! Ah, dacă aş fi bărbat de dragul lui! sau dacă aş avea un prieten care să vrea să fie bărbat de dragul meu! Dar bărbăţia s-a topit şi s-a prefăcut în curtenie, vitejia în complimente şi bărbaţii sânt nişte farfarale; e numai gura de ei. E de-ajuns ca un bărbat să spună o minciună şi să jure, ca să fie viteaz ca Hercule. Şi cum n-o să mă fac bărbat numai pentru că doresc să mă fac, de supărare o să mor femeie.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Asta n-o vor înțelege ei niciodată: că nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții.” Mircea Eliade
”Cel mai important în viață este ca seara, când mergi să te culci, să știi că în ziua aia ai avut obrazul curat.” Amza Pelea
”Tu vrei să ştii de-un jurământ fierbinte îl poţi răscumpăra prin fapte bune, ca să te-mpaci cu cel de sus părinte.” Aşa-ncepu madona cântu-a-l spune şi ca şi cel ce nu stă-n loc, ci iar înşiră gând, urmă cu-nţelepciune: „Cel mai de preţ şi mai aproape dar de Dumnezeu şi sfânta-i bunătate, prin care el ne mirui cu har, a fost şi e a vrerii libertate; cu daru-acesta-n lume fu-nzestrat doar omul fiindcă judecă şi poate. De-aici va să pricepi învederat ce sfânt e-un jurământ când consimţeşte şi Dumnezeu la cele ce-ai jurat. Când omul deci cu cerul se-nvoieşte, jertfită e comoara vrerii-n sine, dar jertfa tot prin ea se-nfăptuieşte. Deci ce-ai putea să dai în schimb din tine? De-ai vrea s-ajuţi prin vrerea dăruită, ar însemna că faci prin furt un bine. Ţi-e mintea-acum cu miezul lămurită ; dar ca să vezi că cerul nu v-apasă, şi vorba mea […]
”Am avut un vis… nici nu-i trece cuiva prin cap ce vis am avut! Se făcea că eram… dar cine poate spune ce eram? Parcă aveam… dar cine e-n stare să ştie ce aveam? Parcă eram, parcă aveam… omul nu-i decât un nebun în haine de paiaţă, dacă se-apucă să spună ce era în vis. Ochiul omului n-a auzit niciodată, urechea n-a văzut. Mâna nu poate să guste, şi nici inima să găsească vorbe pentru a povesti ce era visul ăsta al meu.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Ascultă-mă, când viforele bat, Durerea pe stejar nu-l înfioară, Dar carii când îl rod încet, flămând, Dureri neîncetate îl doboară. Şi spune-mi, ce-i mai dureros aici — O lovitură repede, cumplită, Ori remuşcarea care te frământă înceată, nemilos, neadormit?” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
”Numai că treaba noastră nu este să cunoaştem toate mişcările acestei lumi, ci să facem ce ne stă în putinţă ca să ajutăm evul acesta în care ne este dat să trăim, smulgând din rădăcini răul pe câmpurile pe care le cunoaştem, astfel ca aceia care vor trăi după noi să aibă o ţarină curată pe care să o poată însămânţa. Cum va fi vremea atunci, nu ne stă nouă în putinţă să hotărâm.” J.R.R. Tolkien, ”Stăpânul inelelor”, vol. III, ”Întoarcerea regelui”
”E împăcată lumea. Deşi moşneag de zile, Abia-s la jumătatea menirei mele-n lume Ca să-mpac iară lumea. Dar oare Dumnezeu Nu are drept asupră-mi? Cealaltă jumătate E ca, fiind în viaţă, pre Dumnezeu să-mpac. Preaînălţate Doamne, cei’ să mă depărtezi, Căci grea [mie] îmi este .şi sarcina vieţii Şi mă dezbrac acuma de-orice deşertăciuni. Iertare-mi cer, boierini, de la voi de la toţi, Iertare de la tine, ce-mi eşti Domn pre pământ Căci vreau să intru-n slujba Domnului meu din ceri.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
”Cu oarecare autocritică, umbra poate fi lesne întrezărită, întrucît e de natură personală. Dar în cazurile în care intervine ca arhetip, întîmpinăm aceleaşi dificultăţi ca la anima şi animus; cu alte cuvinte, e de domeniul posibilului să cunoaştem răul relativ din natura noastră, dar e, dimpotrivă, o experienţă pe cât de rară, pe atît de zguduitoare să pri¬vim în faţă răul nostru absolut.” Carl Gustav Jung ”Psihologie analitică”, cap. ”Eu-1, umbra, anima și animus, sinele”, subcap. ”Umbra”
”Umbra este o problemă morală care pune la încercare întreaga personalitate a eu-lui, deoarece nimeni nu-şi poate reali¬za umbra fără să dea dovadă cu prisosinţă de tărie morală. Căci se pune problema aici să recunoaştem drept real prezente tocmai aspectele întunecate ale personalităţii. Actul acesta con¬stituie fundamentul indispensabil al oricărei cunoaşteri de sine şi de aceea întîmpină, de regulă, o considerabilă rezistenţă.” Carl Gustav Jung ”Psihologie analitică”, cap. ”Eu-1, umbra, anima și animus, sinele”, subcap. ”Umbra”
“E lesne să stai la tine acasă și să pretinzi altora să facă și să dreagă.” Marin Preda, ”Moromeții”
”Ce ai, copilă? Eşti havuz de lacrimi? De ce tot plângi? De unde-atât potop? Eşti la un loc: furtună, mare, luntre. Sunt ochi-ţi plini de lacrimi ca o mare În flux şi în reflux; ţi-e trupul luntre Plutind pe-acest ocean sărat; furtună Îţi sunt suspinele care se luptă Cu lacrimile tale-n timp ce ele Se luptă cu suspinele, şi dacă N-ai să le potoleşti în graba mare, O să-ţi răstoarne trupul zdruncinat De vijelie.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Şi aş putea să spun că dumneata eşti fiinţa pe care o iubesc cel mai mult; totuşi, să nu mă crezi, cu toate că nu te mint. Nu mărturisesc nimic şi nu tăgăduiesc nimic.” William Shakespeare, ”Multt zgomot pentru nimic”
”Ci spune-mi, voi, cei fericiţi aşa, râvniţi vreun loc mai sus, ca să v-alinte mai îndeaproape strălucirea Sa?” Zâmbi dintâi cu-ntreaga sfântă ginte, părând că arde-n flacăra divină a dragostei şi-apoi rosti-n cuvinte: „Iubirea creştinească-n noi alină tot ce e dor; din vrerea ei, supus el vrere-şi face, una şi deplină. Dac-am dori să ne-nălţăm mai sus, ne-am despărţi prin dor şi năzuinţă de vrerea celui care-aici ne-a pus; or, lucru-acesta-n rai nu-i cu putinţă; iubirea-aici e lege-ndrituită, de-i judeci firea-n gând cu chibzuinţă. Se cere-aici ca viaţa fericită nicicând să-ncalce-a cerurilor vrere, spre-a fi pe veci cu-a noastre vreri unită. cum ne-a-mpărţit să stăm din sfere-n sfere în largu-împărăţiei Lui, ne place, precum şi Lui ce-mbie-ntru plăcere. în voia Sa sălăşluim în pace; El este marea-n care curge tot ce dânsul naşte şi natura face.” Am priceput atunci că peste tot în cer e paradis, deşi la fel să […]
”Pe pământ Dormi adânc… Leac vrăjit Am menit Ochilor de-ndrăgostit. (Stoarce sucul buruienii pe pleoapele lui Lysander.) S-o zăreşti, Să-i zâmbeşti; Draga ta Iar să-ţi dea Ochii tăi de-ndrăgostit. Partea toţi să şi-o primească Şi zicala ţărănească Mâine-n zori să se-mplinească. Ca în pilde vechi Toţi, perechi-perechi… Flăcăi şi fete se cunună Şi toate-or merge iarăşi strună.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Pădure, sora mea, am suferit Când glume reci îmi îngheţau pe buză, Am suferit, şi grele remuşcări îmi ţiuiau nendurător sub spuză. Dac-am văzut întinse bucurii Ce prind s-aprindă pretutindeni stele, Am suferit la rădăcina lor, Că nu era şi urma mâinii mele. Şi de-am văzut durerile lăsând În suflete şi-n trupuri negre urme, Am suferit că poate-ar fi putut Şi mâna mea să-ncerce să le curme.” Nicolae Labiș, ”Frământarea intimă” (fragment)
“Așteaptă să vezi, pentru că nu știi dacă în ziua când se va întâmpla — Doamne ferește! — lucrul de care te temi, el îți va părea atât de grozav cum îl vezi acum în închipuirea ta: așteaptă să vezi, și dacă durerea-ți va fi adevărată, plângi trei zile de-a rândul, apoi zi: “Tu, Doamne, ai voit așa!”, te șterge la ochi, caută-ți un alt izvor de mângâiere și mergi cu el mai departe, căci viața e scurtă și n-ai timp să te oprești mai mult în cale.” Ioan Slavici, ”Moara cu Noroc”
“Căci numai mintea omenească, neputincioasă de a cuprinde tot, a născocit împărțirile care sunt pricina tuturor neînțelegerilor. Inima omului dezleagă ușor toate tainele. Inima e cheia înțelepciunii.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Și cu toate acestea singurătatea care ne face semne de departe, semne prietenești, ale unei tandreți infinite, nu ne sperie (pe unii îi sperie, fiindcă frumoasa zeiță nu-ți promite nimic care nu există în tine însuți)…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
