“Gândurile i se înșirară ca într-un cerc în care nu mai putea pătrunde nimic afară de ea. Remușcări și păreri de rău încadrau toate crâmpeiele de amintiri șoptindu-i ca a scăpat din mâini un noroc ce nu se mai întoarce niciodată.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
“Dar la urma urmei, îmi spusei, asta tot trebuie să se întâmple odată, și dacă e să nu fie bine, ce poți face? Dacă tot trebuie să faci ceva, atunci fă-l cu seninătate, de ce să iei aconto? (Mama răspunsese cândva în acest sens unei vecine, care se mira că după atâta muncă ea tot odihnită și senină arăta; dacă tot trebuie să munceși, zise ea, fă-o cu plăcere). Așadar, mi-am spus, să fim nu numai senini, ci chiar veseli.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Be silent and listen: have you recognized your madness and do you admit it? Have you noticed that all your foundations are completely mired in madness? Do you not want to recognize your madness and welcome it in a friendly manner? You wanted to accept everything. So accept madness too. Let the light of your madness shine, and it will suddenly dawn on you. Madness is not to be despised and not to be feared, but instead you should give it life…If you want to find paths, you should also not spurn madness, since it makes up such a great part of your nature…Be glad that you can recognize it, for you will thus avoid becoming its victim. Madness is a special form of the spirit and clings to all teachings and philosophies, but even more to daily life, since life itself is full of craziness and at bottom utterly […]
“Oamenii cu spirit opac nu văd decât carcasa lucrurilor, esenţa lor le scapă.” Constantin Brâncuși
“Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să te pui în starea de a le face.” Constantin Brâncuși
”Şi nerăbdarea m-a dus la nesăbuinţă. Iară dorinţa de a face lucruri zace în inima pe care tu mi-ai făcut-o; departe e de copilandrul încă neştiutor gândul de a-şi râde de părintele său atunci când, în joaca lui, închipuie ceea ce vede la el, ci face astfel tocmai pentru că este fiul tatălui său. Ce să fac eu acum că tu să nu-mi porţi veşnic pică? Ca un copil care face un dar părintelui său, îţi dăruiesc aste făpturi, lucrarea mâinilor pe care tu le-ai meşterit. Fă cu ele ce voieşti! Dar, oare, să nu distrug chiar eu ceea ce-am izvodid din cutezanţa mea?” J.R.R. Tolkien, ”Silmarillion”
“Să nu crezi ce ţi se spune şi să nu te miri dacă ceea ce ţi se spune se adevereşte într-o zi că n-a fost minciună sau prefăcătorie.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Pentru mine, dragostea aceasta era o luptă neîntreruptă, în care eram veșnic de veghe, cu toate simțurile la pândă, gata să previu orice pericol.” Camil Petrescu
”Cum aş putea eu să exprim vreodată Binecuvântarea pe care o simt Şi faptul că mă bucur de acest extaz nemărginit În propriul meu trup? Aceasta e muzica sufletului Şi a întâlnirii cu sufletul. Muzica te face să uiţi de orice necaz. Aceasta e muzica aflată dincolo De orice plecare sau venire.” Rumi
”Zăvorăşte porţile fortăreţei şi nu mai ieşi de-acolo. Aruncă pietrele mândriei tale în apele zgomotoase, pentru ca răul ce se furişează să nu-i mai găsească poarta.” J.R.R. Tolkien, ”Povești neterminate”
“E strâmt aici, dar ai unde să-i pierzi minţile. Nu e prea greu. – E chiar o nimica toată.” Marin Sorescu, ”Iona”
“Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva? Morții tac. Scrutează veșnicia și tac. Lasă iarba să-i facă optimiști până în toamnă. Atunci mor din nou peste moartea lor veche, grămadă. Și tac, și tac, și tac.” Marin Sorescu, ”Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays”
“Nu că era nenorocită, ci că era o nenorocire pentru alții – asta o muncea pe dânsa, când își dedea seamă, cum s-a pomenit deodată între doi oameni, care ar trece voioși prin lume, dacă ea nu le-ar fi ieșit în cale.” Ioan Slavici, ”Mara”
“Se simțea inutilă și anacronică, o zdreanță veche care încurcă locul.” Liviu Rebreanu, ”Jar”
“Iubirea, parcă îmi spunea ea, e lovită după fiecare tentativă de a pătrunde în trecutul ființei dragi.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
