Citate, poezie și literatură

Adrian Păunescu – ”Pregătește-te”

 Adrian Păunescu – ”Pregătește-te”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Pregătește-te”
iul. 182023
 

”Într-o zi fără nici un eveniment Am să vin brusc înaintea ta Şi am să-ţi spun că totul e în regulă Putem pleca Am luat bilete de tren, Am luat bilete de avion, Am luat bilete de vapor, Putem pleca în prima localitate De dincolo de capătul lumii. Nu ştiu precis cum se numeşte Am să mă interesez şi am să-ţi comunic, Oricum, trebuie haine pentru toate anotimpurile, Putem pleca. E o localitate modestă, E prima localitate de dincolo de capătul lumii, În neant, undeva, Unde toţi avem loc, Şi nu întreabă nimeni pe nimeni de acte Şi nu bârfeşte nimeni pe nimeni, Ci numai materia şi antimateria Stau la o cafea sau la o anticafea în prima localitate De dincolo de capătul lumii, Undeva. Şi de fapt, ce mai faci tu, În camera de dincolo, În casa de dincolo, În lumea de dincolo? Draga mea, Orgolioasa mea, Pierduta mea, […]

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
iul. 172023
 

”Sorei lui Nandi îi era rușine să se țină de cuvânt, dar n-avea ce face. Numai că buna, blânda și dreapta Nandi o iertă. Ea și soțul ei au împărțit la săraci și orfani toată averea. Credința lui Nandi a rămas și azi în popor: „Când ești sărac, să nu te plângi; când ești bogat, să nu te lauzi„.” ”Nandi” (poveste chineză)

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
iul. 172023
 

”Lacomi și zgârciți sunt toți bogătașii din lumea asta, dar unul hrăpăreț și nesătul, ca acela despre care e vorba în povestea aceasta, nimeni nu mai pomenise. Zi și noapte era chinuit doar de un singur gând, ce-l ardea ca para focului: cum să-și sporească averea, cum să mai apuce, prin înșelăciune, ceva de la alții. Dacă s-ar fi putut să adune el toată averea de pe lume, să nu mai lase nimic pentru restul oamenilor – numai la asta se gândea.” ”Trei-tăișuri” (poveste chineză)

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
iul. 172023
 

”Orice poţi să ascunzi în lumea asta, numai ce-i al sufletului nu. Că dragostele sunt ca buruiana rea, cresc în văgăunile inimii şi s-arată.” Eugen Barbu

Rumi – ”Nu te teme dacă harpa se rupe”

 Rumi – ”Nu te teme dacă harpa se rupe”  Rumi, Jalal ad-Din Muhammad  Comentariile sunt închise pentru Rumi – ”Nu te teme dacă harpa se rupe”
iul. 162023
 

Nu te teme dacă harpa se rupe Căci alte mii se vor naşte din nou. Noi am căzut în braţele iubirii, unde totul e muzică. Dacă s-ar da foc tuturor harpelor din lume, Totuşi, în adâncul inimii Va continua să cânte o muzică tainică. Nu te teme dacă toate lumânările lumii Vor pâlpâi şi se vor stinge Căci avem în noi scânteia care aprinde focul. Cântecele pe care le cântăm Sunt ca o spumă la suprafaţa mării fiinţei, dar nestematele se găsesc în adâncuri. De aceea, blândeţea cântecelor noastre E o reflexie a lucrurilor profunde. Aşa că opreşte curgerea cuvintelor tale, Deschide fereastra inimii Şi lasă spiritul să vorbească.” Rumi, ”Nu te teme dacă harpa se rupe”

Adrian Păunescu – ”Personajul principal”

 Adrian Păunescu – ”Personajul principal”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Personajul principal”
iul. 162023
 

”Acest roman de dragoste, În care te-am descris Ca personaj principal, Tremură din toate literele, Ca să te cuprindă. Astâmpără-te, Nu mai sări din mers, Nu deveni imprevizibilă, Respectă regula jocului: Eu te scriu pe tine, Nu tu pe mine. Şi, pe de altă parte, Nu se iese dintr-un roman După cum îţi vine, Pregăteşte-te, nu întârzia, Te-aşteaptă, oricum, Madame Bovary şi Anna Karenina. Trage coperta ultimă, după tine, Fă curat printre litere, Deschide titlul, Să intru şi eu la noapte, Că mor aici Pe coperta din faţă De dorul tău.” Adrian Păunescu, ”Personajul principal” (”Liber să sufăr”, 2003) /

Adrian Păunescu – ”Te iubesc”

 Adrian Păunescu – ”Te iubesc”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Te iubesc”
iul. 132023
 

”Te iubesc cu toată toamna, te iubesc cu toată moartea, Te iubesc cu toată viaţa, te iubesc cu tot ce eşti, Pentru tine luminează toate stinsele fereşti, Pentru tine se coboară din biblioteci şi cartea, Dar auzi că e mai mare toamna asta decât noi, Dar auzi un plug de berze ceru-n suflet ni-l răstoarnă, Te iubesc cu-ntreaga toamnă, te iubesc cu-ntreaga iarnă, Tot ce văd în lumea mare iau în ochi şi-mpart la doi, Te iubesc când nu mai este nici o umbră împotrivă-ţi, Te iubesc din depărtare, te iubesc din trupul tău, Te iubesc sub jugul dulce al părerilor de rău, Sunt actorul care joacă rolul ultimului crivăţ, Te iubesc din tine însăţi, te iubesc din mine însumi, Râsul tău ce bine şade blând proteguit de plânsu-mi.” Adrian Păunescu, ”Te iubesc” (Rezervaţia de zimbri, 1982)

Adrian Păunescu – ”Te aștept”

 Adrian Păunescu – ”Te aștept”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Te aștept”
iul. 132023
 

”Te aştept în fiecare gară, Dacă se va întâmpla să urci? Dintr-un buchet întristat de recruţi, Dintr-o sală de aşteptare Luminată ieftin, Dintr-o cutie de chibrituri Uitată pe peron, Dintr-o amintire carnală a mea, Te-aştept să mă ajungi Din urmă. În fiecare gară, În fiecare trecere pe la uşa cuşetei În care nu dorm, În fiecare tresărire a osiei vagonului, Te-aştept să mă ajungi din urmă. Ca un adolescent Prima oară-mbătat de-o femeie, Te-aştept melancolic Şi cu urechile arzând fratern Spre toate semafoarele.” Adrian Păunescu, ”Te aștept” (Rezervaţia de zimbri, 1982)

Rumi – ”Cred în iubire”

 Rumi – ”Cred în iubire”  Rumi, Jalal ad-Din Muhammad  Comentariile sunt închise pentru Rumi – ”Cred în iubire”
iul. 092023
 

”Cât timp să mai jelesc cu inima rănită? Cât timp să mai rămân o toamnă tristă? De când durerea mi-a uscat frunzele sufletul meu se perpeleşte-n agonie. Cât timp să mai ascund văpaia ce vrea să se înalţe din acest foc? Cât timp poate să-ndure cineva durerea urii altui om? A unui prieten ce se poartă ca un vrăjmaş? Cu inima frântă, oare cât mai pot să îndur chinurile trupului şi ale sufletului? Eu cred în iubire şi jur pe iubire. Tu să mă crezi iubito! Cât timp mai pot să implor mila ta ca un prizonier al durerii? Tu ştii că nu sunt o stâncă sau o bucată de oţel, dar auzindu-mi povestea, chiar şi apa se va-ntări ca piatra. Dacă aş vrea să spun cuiva povestea vieţii mele din trupul meu ar izbucni văpăi.” Rumi, ”Cred în iubire”

Rumi – ”O sută de binecuvântări”

 Rumi – ”O sută de binecuvântări”  Rumi, Jalal ad-Din Muhammad  Comentariile sunt închise pentru Rumi – ”O sută de binecuvântări”
iul. 082023
 

”Când iubirea vine pe neaşteptate Şi bate la geam, dă fuga şi las-o să intre, Dar mai întâi închide uşa minţii, Căci orice gând mărunt o poate alunga, La fel cum fumul întinează Prospeţimea brizei dimineţii. Minţii, iubirea-i poate spune doar atât, Drumul e închis, şi nu poţi trece mai departe, Însă iubitului ea îi oferă o sută de binecuvântări. Până ce mintea se decide să păşească, Iubirea a ajuns deja până la cer. Iubirea a urcat Muntele Sacru. Însă acum va trebui să tac, Lăsând iubirea să vorbească din cuibul ei tăcut.” Rumi, ”O sută de binecuvântări”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
iul. 082023
 

Inima mea e atât de mică, aproape invizibilă. Cum poţi să pui în ea atâta nefericire? El a răspuns: ”Bagă bine de seamă, ochii sunt şi mai mici, dar totuşi pot privi întreaga lume”. Rumi

Adrian Păunescu – ”Scrisoare pentru răni”

 Adrian Păunescu – ”Scrisoare pentru răni”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Scrisoare pentru răni”
iul. 072023
 

”Scrisoarea mea e de ulei femeie, Ulei din candele, ulei din căni, Ţi-o scriu ca să-ți mai treacă întristarea Ţi-o pun pe amintire și pe răni. Sunt preotul care oficiază Întemeierea unui nou balsam, Scrisoarea mea să-ţi risipească noaptea Și să-ţi arate astăzi cum eram. Vei asfinţi și tu că prea te mistui Ţi-o spun uşor dar mă topesc întreg, Ulei scrisoarea mea pe rani să-ţi fie Și să citeşti în ea că înţeleg. Cu tine printre candele să iei Scrisoarea mea de rană și ulei.” Adrian Păunescu, ”Scrisoare pentru răni”

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
iul. 072023
 

”Noaptea trecută Am pierdut contactul cu realitatea Şi am fost cuprins de nebunie. Iubirea m-a văzut şi a zis, Iată-mă, am venit, Ştergeţi lacrimile Şi rămâi în tăcere. Eu am spus, O, iubire, Mă simt îngrozit, Dar nu din cauza ta. Iubirea mi-a zis, Nu există nimic în afară de mine, Rămâi în tăcere.” Rumi

 Citate, poezie și literatură  Comentariile sunt închise pentru
iul. 062023
 

”Domnul e în mine, Domnul e în tine Aşa cum viaţa e ascunsă în orişice sămânţă. De aceea, prietene, nimiceşte-ţi mândria Şi caută-L în tine însuţi.” Rumi

Adrian Păunescu – ”Damnat”

 Adrian Păunescu – ”Damnat”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Damnat”
iul. 042023
 

”Despre blândeţea de a fi de vină Şi despre nebunia de-a fi trist, Am să vă povestesc, cât mai exist, Şi ochii mei atârnă de lumină. Dezastrul care mi se-ntâmplă mie Aţi vrea s-aveţi norocul de-a-l trăi, Eu nu dau din tristeţea mea o zi Pentru un veac întreg de veselie. Nu dau, din tot coşmarul meu, un gând, Neconvertibilul noroc mă ţine De-a-mi fi cu cât mai greu, cu-atât mai bine, Şi mă trezesc cu creierul urlând. Şi nu mai ştiu nici eu ce e cu mine, Ce-i lumea, ce se-ntâmplă, cine sunt!” Adrian Păunescu, ”Damnat”