“Dar te întreb eu acum: de ce totul trebuie trăit? De ce totul trebuie consumat? N-ajunge că suntem siliți să mâncăm? Trebuie să ne mâncăm și sufletele? Unde scrie asta? Adică cum, nu putem păstra în sufletul nostru și lucruri netrăite? Trebuie neapărat să înghițim tot ce e pe lume? De ce? Ca să avem pe urmă ce vărsa în mormântul în care o să fim băgați? E o veche întrebare a mea la care rămân.. Am iubit o fată! Nu-mi ajunge? De ce trebuie alta? Și acum ascultă: Am vrut o dată să schimb lumea! Nu-mi ajunge? De ce trebuie s-o iau de la cap și să merg până în pânzele albe?” Marin Preda, ”Marele singuratic”
”Nici întrebare, Nici răspuns. La fereastră, farduri viu colorate În odaie, toate îmbujorate Acum Apus. Noi, oamenii avem doar bilet dus. Să facem dragoste. Fără filtre.” (Anonim)
”E greu să trăieşti printre oameni, findcă-i greu să taci. Şi nu faţă de cel pe care-l detestăm, suntem cel mai nedrepţi, ci faţă de cel care ne este indiferent. Dacă ţi-e prietenul bolnav, dă suferinţei sale adă¬post, dar fii pentru el culcuşul aspru, un pat de scîndură. Doar astfel îi vei fi folositor. Şi dacă’prietenul îţi face rău, să spui: „Răul ce mi-ai făcut, ţi-l iert; dar răul ce ţie însuţi ţi l-ai făcut, cum aş putea să-l iert?” Aşa vorbeşte orice iubire mare: iartă şi are milă.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”, cap. ”Despre cei milostivi”
“Faith and love are apt to be spasmodic in the best minds. Men live the brink of mysteries and harmonies into which they never enter, and with their hands on the door-latch they die outside.” Ralph Waldo Emerson
“Only a fool would speak of their impatience or intolerance with pride.” Mokokoma Mokhonoana
“They are imbeciles who call my work abstract. That which they call abstract is the most realistic, because what is real is not the exterior but the idea, the essence of things.” Constantin Brâncuși
Love is not an idea, not a feeling, not a sensation, not a sentiment, not a passion, not even an emotion. It is becoming and being not… Ultimate nothingness! Complete self-annihilation!” Raheel Farooq
“E prea mică lumea. Întâlnim la fiecare pas numai umbre.” Marin Sorescu, ”Iona”
”A iubi nu e de-ajuns; trebuie să ştii să iubeşti şi să arăţi altuia în ce chip să iubească. Plebea şi dobitoacele chiar simt numai plăcere, dar omul adevărat se deosebeşte de ele tocmai prin marea dibăcie a schimbării acestei plăceri într-o artă plină de nobleţe care să poată fi socotită un dar divin; de aceea, ea îndestulează nu numai trupul, dar şi sufletul.” Henryk Sienkiewicz
”Dacă ți-ar fi arătat cineva toate ce aveau să se întâmple, n-ai mai fi trăit. Într-adevăr, cel mai misterios lucru printre cele misterioase, este acest perete opac, pus între noi și cele ce se pot întâmpla, prin aceleași locuri, cândva, în viitor. Iată în preajmă spațiul, spațiul plin de fapte și lucruri, pe care le cuprindem cu ochii. De ce nu cuprindem la fel și timpul? E cu neputință să te gândești la aceasta fără a te cutremura”.” Lucian Blaga, ”Luntrea lui Caron”
“The „delirium tremens” of alcoholic drunkards has unmistakable symptoms, but that of those intoxicated with theories is easily confused with genius.” Samael Aun Weor, ”The Great Rebellion”
”De ce te repezi să înlături orice îţi supără ochii, în timp ce, dacă ceva îţi supără sufletul, amâni vindecarea până la anul?” Horaţiu
“Don’t look. See. Don’t think. Feel. Don’t hear. Listen. Pay attention Miracles really do happen every day” A.D. Posey
”Insuportabil, gândul Îmi trăiesc nevrozele de-a rândul, Mă complac în fiece prăpăd, Mă gândesc mereu la ce nu văd, Cel mai greu de stăpânit e gândul. Chipul tău în mintea mea purtându-l, Cu iluzii moarte mă îmbăt, Nu te pot aduce îndărăt, Între noi s-a așezat pământul. Doamne, ia-mi, pe restul vieții, gândul.” Adrian Păunescu
”Cu mâini învineţite de umblet lung prin ger Voi reintra în mine când va veni declinul; Voi coborî să caut, pierdută-ntr-un ungher, Firida unde arde cu foc nestins Divinul.” Ion Barbu, ”Când va veni declinul” (fragment)
”Dacă justiţia nu te poate îmblânzi, atunci n-o să mai pună niciodată raţionamentul pe cântar. Dacă eşti un fariseu scârbos la gură, trebuie să fii supra¬vegheat.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Există însă şi vise supranaturale, şi acestea pot fi mesaje de la Dumnezeu, trimise nouă la apropierea unui mare pericol. Un astfel de vis a fost trimis Magilor de la Răsărit, atunci când Irod a vrut să ucidă pruncii; Iosif a avut un asemenea vis, şi, la fel, Iacob, atunci când a pornit spre Egipt. Anania, Corneliu şi mulţi alţii au avut viziuni asemănătoare. Vise supranaturale au fost constatate şi la unele persoane din zilele noastre, dar numai înţelepţii le-au acordat atenţie, ceilalţi tratându-le cu dispreţ, deşi asemenea vise sunt adevărate şi nu amăgitoare. Există persoane a căror spiritualitate este atât de puternică, şi sufletele lor sunt atât de înflăcărate, încât se pot apropia de cea mai înaltă sferă spirituală atunci când trupurile lor sunt adormite. Aceste persoane au văzut slava lui Dumnezeu, au trăit fericirea răscumpărării, şi au luat cunoştinţă de chinurile la care sunt supuşi cei păcătoşi. Ei […]
”Orice om are înlăuntrul său harul iubirii; el trebuie să iubească şi trăieşte pentru această raţiune. Dar ţinta iubirii sale diferă: unul iubeşte aurul, altul ştiinţa, unul arta, un altul plăcerile, un altul, şi pe acela îl plâng cel mai mult, se iubeşte pe sine. Dar câţi rămân care să iubească semenii? Şi acestui mic număr de aleşi ce le rămâne de iubit? Oamenii care nu-i vor iubi şi nici măcar înţelege vreodată. Ei se vor zbate mult timp în gol, căutând o inimă în care să-şi verse preaplinul lăuntrului lor. Nu o vor afla; unora li se vor frânge inima; se vor stinge tânjind; alţii se vor retrage în sinea lor ca mine.” Iulia Hașdeu
”Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări… Pot să mai re’nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniştit, pe mine Mie redă-mă!” Mihai Eminescu, ”Odă” (fragment)
”De-adolescenţă anii încep să mă dezveţe, Se scurse primăvara cu farmecu-i curat. lar pasărea-ncântării numită tinereţe Nu ştiu nici când venit-a şi nici când a plecat” Omar Khayyam, ”Fatalitatea” (fragment)