Wallflowers

„Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate.” N. Steinhardt

”Şi pe deasupra, cine poate să măsoare modestia unui vanitos? Din cauza acestei modestii, eu îl iubesc, dar îl şi deplîng căci, ca să creadă-n sine, el are nevoie de voi, se uită-n ochii voştri şi vine să vă mănânce lauda din pumni.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

“Cine n-are curaj, poate înșela o vreme, ba chiar multă vreme, simulând abandonul, dar într-o zi se întâmplă ceva, nu chiar ceva catastrofic, cum ni s-a întâmplat nouă, ci ceva cu totul obișnuit, cum ar fi de pildă ca simulantul să se îndrăgostească deodată sincer și total de cineva, și atunci devine de o necruțare bestială, nu mai concepe nici măcar să i se ceară să renunțe, să zicem, la maniera în care o face, își distruge cu brutalitate familia, își părăsește copiii…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”- Aşa-s ei, mai proşti, observă cu convingere moş Avram. Cîte valuri are omul, câte năcazuri, cu vitele şi cu pămîntul, cu procesele, cu toate… Noi stăm şi depănăm şi nu mai putem isprăvi… Parcă ce poate să ştie un domn ofiţer!… Băiatul asculta cu uimire şi cu inima bătînd. Înţelegea însă că trebuie să tacă. – Da’ iaca ce v-oi spune eu, grăi iar moş Avram. La urma urmei degeaba umbli cu şurubării şi cu şpagă. Te-ajunge şi la trăsură o boambă de airoplan. Ba te ajunge ş-acasă, pe prispă. Ori te păleşte o boală şi te legalizează… Măi, când îi hotărât să mori, te îneci şi c-o lingură de borş, – Apoi tot îi scris la condică… îngână Dominte. – Numaidecît! încheie cu hotărîre rezervistul şi scuipă în foc, pomenind despre un hulub fantastic.” Mihail Sadoveanu, ”Strada Lăpușneanu”

”Într-adevăr, există perspective de viitor şi pentru ceea ce e rău. încă nu s-a descoperit care e zona cea mai cu soare din oameni. Câte nu trec drept cele mai rele dintre rele, deşi nu au decît vreo douăş’pe picioare în lărgime şi o viaţă de trei luni! Dar, sigur, se vor naşte într-o zi mai mari balauri! Căci pentru ca Supraomul să-şi aibă un balaur al său, adică un suprabalaur, demn de el, va trebui mult soare arzător să-şi verse flăcări pe păduri virgine. Va trebui, mai înainte, ca sălbaticele voastre pisici să se prefacă-n tigri, iar broscoii veninoşi în crocodili — aşa avea-va un bun vînat acel bun vînător!” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

”Şi dacă adevărata virtute este aceea ce nu ştie de sine, ei bine, vanitosul nu ştie de modestia sa.” Nietzsche, ”Așa grăit-a Zarathustra”

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviință.” Nicolae Steinhardt

”Într-o zi strânse Aristotel două sute de coconi de vârsta lui Alexandru şi puse pe Alexandru peste o sută şi pe Potolomei peste altă sută, să ispitească norocul lui Alexandru; şi făcu şi tocmi două oşti; şi se loviră cu suliţi de trestii şi se tăiară cu săbii de lemn şi bătu Alexandru pe Potolomei şi sparse oastea lui Alexandru pe oastea lui Potolomei. Iară Aristotel privea din foişor şi zise: – O, dragul meu Alexandre! De vei fi tu împărat, ce bine îmi vei face? Alexandru zise: – Nu trebuieşte a făgădui darul până ce nu-l va da Dumnezeu, iară viţa de la par nu se depărtează.” ”Istoria marelui împărat Alexandru Macedon” (povestire populară)

”Am să-l lăs pe acest slujitor la Schit, zicea uncheşul, ca să înveţe rânduiala şi să ieie după aceea metanie. Eu socot că i-a şedea bine călugăr, avînd asemenea barbă. Unui călugăr nu-i trebuie atît învăţătură, cât înfăţişare. Chiar dacă i-a veni cumva în minte, în acele singurătăţi, să iasă asupra lumii, la vreun vad, să hoţească, pe urmă are să se pocăiască şi rugăciunea lui are să fie mai bine primită. Călugăr adevărat e mai ales acel care a cunoscut păcatul şi s-a întors de cătră el. Cel nevinovat e ca piatra; Dumnezeu habar n-are de dânsul.” Mihail Sadoveanu, ”Nunta domniței Ruxanda”