Wallflowers

”Da, am remarcat, de asemenea, că toată voinţa, pe care am primit-o şi e reglată prin corp şi conduce gândurile noastre, se opune spiritului; ceea ce face ca noi să fim în luptă continuă şi ca noi, să nu putem în nici un fel să ne unim cu spiritul altfel decât prin graţia care ni se dă, şi prin care suntem ca morţi pentru tot ce e bun, dar pentru ce e rău suntem noi înşine stăpâni. Căci trebuie să ne considerăm mereu vinovaţi de păcate nenumărate, întrucât Domnul Dumnezeu ştie tot, şi noi ştim puţine lucruri despre păcatele care se produc numai şi numai în gânduri; şi numai cele din fapte, atunci când noi suntem convinşi de ele.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Apoi, descopeream în mine, cum poate şi în punctul 3 al visului, că în toată gândirea, chiar şi în cea pe care o credem aproape curată, pătrunde infinit de mult păcat şi impuritate, precum şi în dorinţa noastră ce merge din corp în gânduri, din care provin rădăcini foarte adânci; cu toate că gândirea pare curată, ea se bazează totuşi pe faptul că noi înţelegem aceasta prin frică, prin ipocrizie şi multe alte lucruri, pe care le putem descoperi, de asemenea, mai mult sau mai puţin prin reflecţie, în aşa fel încât e mai puţin posibil de a ne elibera de păcat, întrucât nu e gând care să nu fie amestecat cu impuritate; astfel e mai bine să crezi în fiecare oră, în fiecare clipă că meriţi pedepsele infernului, pentru că mila şi graţia lui Dumnezeu, care sunt în Iisus Hristos, se înduplecă să vadă asta.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de […]

”în cel răstimp al tânărului an când soarele sub Urnă se-ncălzeşte, iar nopţile ajung către liman şi când pe şesuri bruma zugrăveşte icoana mândra-a dalbei ei surate, pe scurt răstimp, căci peana-i se toceşte, pălmaşul bietu-n zori, pe nemâncate, se uită-afară şi, cuprins de groază, când vede câmpu-albit pe jumătate se-ntoarce-n casă, plânge şi oftează şi dă mâhnit din colţ în colţ, pierdut, până ce-apoi la chip se luminează când vede câmpul iarăşi prefăcut; şi luându-şi bâta,-alungă din poiată şi oi şi capre-afară la păscut.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXIV

”După ce m-am trezit, am căzut pe gânduri dacă toate acestea nu puteau să fie nişte himere; atunci vedeam cum credinţa mea se clatină, dar m-am rugat cu mâinile împreunate: trebuie să mă întăresc în credinţa mea, lucru care se produse imediat. Îmi veniră, de asemenea, gânduri despre nevrednicia mea în faţa altora; m-am rugat, în acelaşi fel, şi acestea dispărură imediat; dacă Domnul Nostru înlătură cât de puţin Mâna Sa de pe cineva, acela e în afara dreptei căi şi a credinţei înseşi, după cum atât de vizibil s-a întâmplat cu mine.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

“Before you have faith you must believe, and before you believe there must be evidence of some sort to persuade the mind. Faith is remembering that evidence and holding to it against all that seems to challenge or contradict it.” John Christopher, ”The Prince in Waiting”

”Vedeam o librărie, gândeam imediat că lucrul meu va face mai mult decât lucrul altora, dar mi-am schimbat părerea imediat, căci unul serveşte pe altul, şi Domnul Nostru are mii şi mii de căi pentru a pregăti pe cineva, încât trebuie lăsată fiecărei cărţi valoarea sa, ca un medium proximum sau remotum, după gradul de inteligenţă al fiecăruia. Totuşi, orgoliul ar fi vrut să se manifeste pe loc, Dumnezeu să-l ghideze, el care deţine puterea în mâinile sale.” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”

”Era ciudat că puteam să am în acelaşi timp două gânduri total diferite; asta, pentru mine, care ocupam absolut gândurile altora şi, în acelaşi timp, gândurile ispitei pe care nimic nu avea putere să le alunge; mă ţineau atât de bine prizonier încât nu ştiam unde să fug, căci le purtam în mine. Prin urmare, când îmi veneau în minte diferite lucruri la care mă gândisem mult timp mai înainte şi care erau înrădăcinate, era ca şi cum mi se spunea să găsesc raţiuni de a mă disculpa, ceea ce era, de asemenea, o mare tentation; sau să-mi atribui binele pe care-l făcusem sau, mai bine zis, care se făcuse datorită mie, dar spiritul lui Dumnezeu elimină acestea, angajându-mă, de asemenea, să găsesc altceva. În acest sens, acest ultim gând fu mai puternic decât precedentele, pentru că el mergea mai în profunzime (…)” Emanuel Swedenborg, ”Cartea de vise”