Wallflowers

”Dacă, adăugase el pentru sine, dacă nu s-ar ivi o nouă zdruncinare a creierului pentru a repune în ordine acolo unde o primă zdruncinare făcuse atâta rău! Căci totul este posibil în aceste transformări ale spiritului ce seamănă cu revoluţiile de pe glob: într-o zi, un cutremur de pământ face să dispară o insulă, o explozie nucleară aduce la suprafaţă aceeaşi insulă… iar geologul nu înţelege nimic ca şi medicul! Of, natura, ce muncitoare dură şi misterioasă!” Michel Zevaco, ”Marie Rose”

„Fugi de Iubire din cauza unei singure umiliri? Ce ştii despre Iubire în afară de numele ei? Iubirea are o sută de forme de mândrie şi dispreţ, şi se câştigă printr-o sută de mijloace de convingere. Pentru că Iubirea e fidelă, ea cauta pe cineva care e fidel: nu o interesează în niciun fel un tovarăş neloial. Fiinţa umană seamănă cu un copac; rădăcina lui e o convenţie cu Dumnezeu: acea rădăcină trebuia îndrăgită cu toată puterea. O convenţie slabă e o rădăcină putrezită, fără har şi roade. Chiar dacă ramurile şi frunzele copacului sunt verzi, verdeaţa nu ajută la nimic dacă rădăcina e stricată. Dacă o ramură nu are frunze verzi, dar are o rădăcină bună, o sută de frunze vor lua naştere la sfârşit.” Rumi

„Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atâtea condiţii din afară, încât s-ar putea scrie geografia fiecărui gând. Am începe cu nuanţa cerului şi am sfârşi cu poziţia scaunului. Mahalaua cugetării îşi are şi ea rosturile ei.” Emil Cioran

„Ce este dragostea, frații mei? Nu este doar milă și nici doar bunătate. În milă sunt doi, cel care dă și cel care primește. Dar în dragoste este unul singur, cei doi se unesc și devin una, nu se deosebesc. Eu și tu dispar. Iubesc înseamnă: dispar eu.” Nikos Kazantzakis

„La originea oricărei ispite, există prilejul întrevăzut de a merge spre divinitate pe un drum mai scurt decât cel al realului; pe un drum pe care ţi l-ai inventa tu singur, în ciuda interdicţiilor pe care le ridică legile Creaţiei, ordinea divină şi însăşi natura omului.” Denis de Rougemont

”Nimic nu-mi poate fi mai plăcut, dragă prietene, decât să mă reîntorc în singurătatea mea, sub copacii mei stufoși, pe țărmul Loarei. Dacă Dumnezeu e cel mai mare tămăduitor al rănilor sufletești, natura îți dăruiește leacurile cele mai neîntrecute.” Alexandre Dumas