Adrian Păunescu – ”Și te iubesc fără să știi cum nu te-aș iubi”

 Adrian Păunescu – ”Și te iubesc fără să știi cum nu te-aș iubi”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Și te iubesc fără să știi cum nu te-aș iubi”
ian. 182025
 

”Grija pentru tine mă domină, de când te cunosc, teama că suferi, emoţia că eşti fragilă, toată această nenorocită de empatie a mea, pe care tu ai ajuns s-o consideri firească, să ţi-o însuşeşti, să-mi speculezi exagerările de limbaj, când mă enervez şi n-am puterea să-mi reprim înjurăturile, pe care nu le meriţi, recunosc, nu le meriţi, dar meriţi, meriţi să te las zece ani singură, să-ţi aduci aminte cât de importantă e, în acest echilibru dintre bărbat şi femeie umilinţa de a adresa primele cuvinte celuilalt, când s-a instalat prăpastia între el şi ea, umilinţa de a reconstrui, când poteca e plină de ruine. Tu foloseşti, împotriva mea, iubirea pe care ţi-o arăt, tu eşti răbdătoare, tu nu sari să repari ceea ce strici, tu aştepţi, că, oricum, te-am obişnuit să sun eu, primul, la telefonul tău, tu îţi rătăceşti erorile mici printre erorile mele mari, eu totdeauna sunt […]

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 252024
 

”Cu lacrimi vădesc Ce jale m-apasă c-am fost părăsit, Cu strâmb jurământ înșelat și mințit. Când dragoste, tu, în suflet mi-ai pus-o Pe-aceea ce-mi smulge zadarnic suspin, Vădit-ai într-însa Atâtea virtuți, încât pentru dânsa Ușor de răbdat îmi părea orice chin, Căruia-n minte Și-n dorul fierbinte Loc i-ai fi dat; dar azi, c-am greșit Știu bine, și focul mă arde-ndoit. Lumină în mintea-nșelată mi-a pus Chiar dânsa, iubita și viața mea toată, Plecând de la mine; Când eu, sărmanul, gândeam că mă ține Mai drag printre dragi și slugă plecată, Ea, fără-ndurare De chin și dogoare, În inima ei pe altu-a primit, Pe mine de-a pururi m-a izgonit. Când prins-am de veste că sunt alungat, În suflet un plâns dureros m-a cuprins Și stăruie-n el Și blestem azi ziua și ceasul mișel Când chipul ei dulce simțirea mi-a prins, Cu roșii bujori Din obrajii de flori. Credința, nădejdea și focul […]

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 252024
 

”Visul din istorioara de adineauri îmi dă prilejul să vă spun o povestire, în care – spre deosebire de visul din povestea Filomenei, în care era vorba despre lucruri întâmplate mai înainte – e vorba despre două visuri care s-au și adeverit, de îndată ce-au fost povestite de cei ce le-au visat. Căci trebuie să știți, prea iubitoare doamne, că nu e om pe lumea asta care să nu viseze în somn tot soiul de năzbâtii; și deși năzbâtiile acestea îți par adevărate numai în timpul somnului, pentru că atunci când te trezești vezi limpede că numai unele sunt adevărate, altele doar cu putință și-a treia parte cu totul în afară de adevăr, cu toate acestea, zic, se întâmplă adeseori ca ele să se adeverească. Din pricina aceasta mulți dau crezare viselor, punând temei pe ele la fel precum ar pune pe orice lucru văzut aievea și ca atare de […]

 Carroll, Lewis  Comentariile sunt închise pentru
nov. 252024
 

”Ţi-oi spâne tot ce voi putea; Dar scurtă-i povestirea. La poartă un moşneag şedea Bătrân — cât omenirea. – Moşnege, cine eşti? Şi cum Trăieşti cu-aşa ursită? Răspunsu^mi picură în cap Cum pică apa-n sită. Mi-a spus: eu fluturii îi prind Când dorm în cea livadă: Din ei plăcinte fac apoi Pe-un ban le vând pe stradă, Le vând la marinari ce ştiu Că pleacă-n depărtare Şi astfel pâinea îmi câştig. Vedeţi – nu-i lucru mare. Dar eu gândeam cum să vopsesc în verde-nchis mustaţa Şi-un evantai să folosesc Ca să-mi ascundă faţa Şi neavând-răspuns de dat La acea poveste proastă Strigai: ci spune cum trăieşti! Şi-l îmbrâncii în coastă. Şi glasul lui cel blând urmă: – Eu merg pe câmp, departe Şi, de-ntâlnesc un pârâiaş Scot un ulcior deoparte. Din apă, alţii fac balsam Ce-i zic bun de sminteală Iar eu câştig doi gologani Cu-atâta osteneală. Eu mă gândeam […]

 Carroll, Lewis  Comentariile sunt închise pentru
nov. 222024
 

”Copil cu ochi miraţi şi mari Şi cu senină faţă, Vezi anii cât sunt de fugari, Şi ne desparte o viaţă. Şi totuşi vei primi cu har Şi dragostea un basm în dar. Eu nu cunosc nici chipul tău Nici vocea-ţi argintie, Şi nici nu cred ca mai târziu Să-mi dai un gând şi mie. Dar e destul că azi vei vrea S-asculţi cu drag povestea mea. Un basm ce-a început cândva În zile însorite, O melodie ce-ngâna Lopeţile vâslite, Un ritm ce stăruie mereu De ani şi ani în gândul meu. Ci,vino şi ascultă – aci Un glas de-nfiorare. Fetiţa-i tristă, n-ar dori Să meargă la culcare! Noi toţi suntem copii şi-n veci Ne temem de culcuşuri reci. Afară e un ger cumplit Şi vântu-n crengi răsună, În casă-i cald şi potolit, Stăpână-i voia bună. Când basmu-n vraja lui te-a prins Mai uiţi furtuna ce s-a încins. Şi dacă […]

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 212024
 

”După cum s-a mai spus și într-alte rânduri aici, deși iubirea se adăpostește cu dragă inimă în casele bogaților, nu ocolește totuși nici casele sărmanilor, ba dimpotrivă uneori cu atâta strășnicie și-arată fața în ele, încât și cei săraci ajung să tremure de ea ca de un stăpân atotputernic, cum tremură bogații.” Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

Adrian Păunescu – ”Eroina ești tu”

 Adrian Păunescu – ”Eroina ești tu”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Eroina ești tu”
nov. 192024
 

”Ce mai faci? Ce mai spui? Unde eşti? Mai exişti? Ochii mei sunt nebuni După ochii tăi trişti. Te aştept peste tot Şi visez să te-mbuni, Am zidit pentru noi Un spital de nebuni. Acest fel de a fi Vreau oricum să-l conservi, Un spital pentru cord, Cu salon pentru nervi. Nu e logic nimic În întregul demers, Amintiri au murit Şi contururi s-au şters. Nu ştiam c-am avut Acest mare noroc Să trăiesc lâng-un om Care lumii-i dă foc. Consolat, te aştept, Mi-e necaz şi pustiu Şi mă tem să te-ntorci, Cred că nu te mai ştiu. Poate că, între timp, Chiar şi tu te-ai schimbat, Un păcat părăsind, Îţi asumi alt păcat. Poate numele tău E precum ţi-am spus eu, Şi eşti rodul divin, Fiica lui Dumnezeu. Să te caut nu vreau, Să te-aştept nu mai pot, Mi-am propus să te uit, Cu iubire cu tot. Îndărătnic te […]

 Stănescu, Nichita  Comentariile sunt închise pentru
nov. 182024
 

”Când ne-am zărit, aerul dintre noi şi-a aruncat dintr-o dată imaginea copacilor, indiferenţi şi goi, pe care-o lasă să-l străbată. Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume, unul spre celălalt, şi-atât de iute, că timpul se turti-ntre piepturile noastre, şi ora, lovită, se sparse-n minute. Aş fi vrut să te păstrez în braţe aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut, cu morţile-i nerepetate. Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.” Nichita Stănescu

Adrian Păunescu – ”Presimțământul”

 Adrian Păunescu – ”Presimțământul”  Păunescu, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Păunescu – ”Presimțământul”
nov. 182024
 

”Va veni iarna, miroase a fulg, Țăranii pun lemne-n șoproane, Și sfinții din mistice taine se smulg Și încărunțesc în icoane. Va veni iarna, la munte fac foc Muntenii uitați de guverne, Ei care nu au nici salarii, nici loc, Ci doar existențe eterne. Va veni iarna și apele curg Trăgând după sine obârșii Și-n scurtele zile cu vânăt amurg La geamuri de case bat urșii. Va veni iarna curat și rapid, Un rug pe sub brume se stinge Și gura spre cer dacă vreau s-o deschid Aș spune, dar gura mea ninge. Va veni iarna, iubito, e frig, Un frig ce spre cergă ne mână, Atâta mai pot să te rog și să strig, Dă-mi aspra mănușă de lână. Va veni iarna, ba nu, a venit, Căldura eu n-o voi găsi-o, Ci trist am să plec, gârbovit, ostenit, Prin munții ce cântă: Adio!” Adrian Păunescu, ”Presimțământul”

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 152024
 

”Cum ce mai e și asta? Doar nu tu ai zis de mii de ori: „cine de cine n-are parte cât ține noaptea se tot zbate„?” Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 152024
 

”Gisippo îi răspunse: – Titus, de-mi este îngăduit în numele prieteniei care ne leagă pe amândoi să te silesc a-mi face voia fără de nicio împotrivire din parte-ți, ăsta e prilejul de care mă voi folosi; iar dacă tu n-ai să te îndupleci de bună voie să m-asculți, voi face totuși ca Sofronia să fie a ta cu sila și cu puierea ce se cade s-o folosești când este vorba de binele unui prieten. Eu știu cât sunt de mări puterile iubirii și știu că nu o dată, ci de nenumărate ori i-au dus pe îndrăgostiți la moarte; tu ești așa de aproape de ea, încât nu mai poți da înapoi și nu-ți mai poți înfrânge plânsul; dac-ai urma într-acest chip, te-ai prăpădi cu zile și eu de bună seamă că ți-aș călca pe urme. Deci, chiar de nu te-aș îndrăgi din alte pricini, viața ta mi-e dragă, căci prin […]

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 132024
 

”Tinere doamne, precum puteți băga de seamă și voi, cu multă ușurință, orice deprindere urâtă se întoarce înspre paguba aceluia ce-o are și adeseori și-a celorlalți; iar dintre aceste apucături aceea care ne târăște mai fără frâu către primejdii socot că e mânia. Mânia nu e altceva decât o pornire pripită și necugetată, pe care o ațâță în noi durerea ce ne răpește judecata și ne orbește ochii minții, stârnind în sufletele noastre zbucniri de furie pătimașă. Și, deși ea îi stăpânește destul de des și pe bărbați – pe unii mai mult, pe alții mai puțin – cu toate acestea la femei e mai păgubitoare și mai adesea întâlnită, căci focul ei seaprinde în ele mai lesne ca-n bărbați, văpaia ei arde mai spornic și mult mai greu le ține-n loc când s-au dezlănțuit o dată. Și lucrul nu e de mirare; căci, dacă stai să te gândești, focul, […]

 Stănescu, Nichita  Comentariile sunt închise pentru
nov. 112024
 

”Mai întâi îți strângi umerii, mai apoi te înalți pe vârful picioarelor, închizi ochii, refuzi auzul. Îți spui în sine: acum voi zbura. Apoi zici: zbor. Și acesta e zborul..” Nichita Stănescu

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 102024
 

”Grațioase doamne, domniile-voastre poate n-ați auzit încă în ce chip poți să-l vâri pe necuratul în iad; de aceea vă voi spune eu, fără să ies de pe făgașul poveștilor de astăzi; iar dumneavoastră, învățând cum vine treaba asta, s-ar putea s-ajungeți în rai, și să pricepeți totodată că dragostea, deși se adăpostește mai bucuroasă în palate și-n încăperi luxoase decât în jalnice bordeie, totuși nu-i scris niciunde că nu-și poate vădi puterea și prin păduri stufoase, prin munți stâncoși și peșteri neumblate; drept care ne putem da seama că-n lumea asta toate supuse sunt puterii ei.” Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

 Paler, Octavian  Comentariile sunt închise pentru
nov. 052024
 

”Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniştită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Aşa e şi viaţa, mă gândeam. Te lasă să crezi că totul e normal şi, pe neaşteptate, îţi pune gheara în gât.” Octavian Paler

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 052024
 

”Sunt unii oameni atât de lipsiți de sfiiciune în dorința lor de a vădi, că știu și află anumite lucruri, pe care ar fi mai bine să nici nu le mai știe, încât ajung să creadă că, dojenindu-i pe ceilalți pentru greșelile lor neștiute de nimeni, ar putea să-și micșoreze prin aceasta propria lor rușine, când tocmai dimpotrivă nu fac decât să și-o sporească cu vârf și îndesat;” Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”

 Boccaccio, Giovanni  Comentariile sunt închise pentru
nov. 012024
 

”Cine-ar cânta, de nu cânt eu, ce-n mine port mii de doruri împlinite, cine? Vino, iubire, tu izvor de bucurii, izvor al împlinirii și al nădejdii toate; vin’ să cântăm puțin, nu bietele suspine, nici dorurile vii, ce bucuria ta mai dulce mi-o arată, ci doar văpaia, chin și fericire-n care ard deplin, cântându-ți ție slavă, iubire, numai ție. Când m-a cuprins văpaia ta cea dragă, din primul ceas tu mi-ai adus în cale un tânăr prea frumos, cum nu-i mai mândru-n lumea-ntreagă, nici mai viteaz când poartă zale și nici mai inimos. Iubirea arde-n mine atât de luminos, încât cu tine cânt de drag și bucurie. N-am gând mai dulce altul decât îmi e să știu că mulțumită ție îi sunt la fel de dragă pe cât îmi e și el; aleasa fericirii de mi-a fost dat să fiu pe-acest tărâm, pentru credința-ntreagă ce-i port, socot la fel să […]

George Topîrceanu – ”Gelozie”

 George Topîrceanu – ”Gelozie”  Topîrceanu, George  Comentariile sunt închise pentru George Topîrceanu – ”Gelozie”
oct. 302024
 

”Dacă nu ne-am fi-ntâlnit (Absolut din întâmplare), Tu pe altul oarecare Tot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum, Ai fi dat cu bucurie Altuia străin, nu mie, Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copil Care, poate (idiotul!), Ar fi sămănat în totul Cu-acel tată imbecil. Dar așa… ce lucru mare Că-ntr-o zi ne-am întâlnit Și că-s foarte fericit, – Absolut din întâmplare!” George Topîrceanu, ”Gelozie”

 Minulescu, Ion  Comentariile sunt închise pentru
oct. 302024
 

”N-a fost nimic din ce-a putut să fie, Și ce-a putut să fie s-a sfârșit… N-a fost decât o scurtă nebunie Ce-a-nsăngerat o lamă lucioasă de cuțit!… N-am fost decât doi călători cu trenul, Ce ne-am urcat în tren fără tichete Și fără nici un alt bagaj decât refrenul Semnalului de-alarmă din perete… Dar n-am putut călători-mpreună… Și fiecare-am coborăt în căte-o gară, Că două veverițe-nspăimăntate de furtună Furtuna primei noastre nopți de toamnă ! Și-atăta tot!… Din ce-a putut să fie, N-am fost decât un searbăt început De simplu,, fapt divers”, ce nu se știe În care timp și-n care loc s-a petrecut!…” Ion Minulescu

 Zamfirescu, George Mihail  Comentariile sunt închise pentru
oct. 282024
 

”Ne luăm de mână şi încercăm să surâdem, dar ne întristăm, fără să înţelegem de ce, şi ne depărtăm, ruşinaţi. Stăm faţă în faţă, cu ochii în pământ, vinovaţi fără vină. Începusem, amândoi, să pierdem paradisul…” George Mihail Zamfirescu