”Plăcute doamne, tare-i greu să știi ce anume ar fi spre binele cuiva. Căci, după cum se întâmpla adesea, unii, gândind că dacă ar fi bogați s-ar pune la adăpost de rele și-ar duce un trai lipsit de griji, nu numai că se roagă cerului să le împlinească voia, dar pe deasupra se mai zbat și singuri, fără a se da înapoi de la nici o trudă sau primejdie ca să-și ajungă ținta; iar după ce au ajuns bogați, se pomenesc ca din senin că dau peste un tâlhar, care, râvnindu-le avutul, se pune și-i omoară pe ei, sărmanii, care mai înainte, așa săraci cum se aflau, țineau totuși la viață. Alții în schimb, prin mii de lupte primejdioase și prin vărsări de sânge -sânge de frate sau de prieten – ajunși din simpli oameni de rând la treptele măririi, crezând c-au dobândit marea fericire, fără a mai pune la socoteală grijile cele multe și teama care pas de pas le mistuie odihna,ajuns-au, spre pieirea lor, să-și deie seama că-n ocale de aur bei venin la mesele regești. Mulți și-au dorit cu patimă puteri trupești și frumusețe, alții au dorit podoabe, dar nici n-au apucat măcar să-și dea bine seama că au poftit la rele, c-au și ajuns să înțeleagă că cele câștigate sunt pricină de moarte și viață chinuită. Dar ca să nu mai stau să-nșir dorință de dorință, voi spune doar că nu e chip să-și poată omul alege una, de care apoi să fie încredințat că nu va fi lovită de valurile sorții. Drept aceea, de-am vrea să ne purtăm cu toții înțelepțește, ar fi cu cale să primim doar ceea ce ne împarte Părintele Ceresc, căci numai el cunoaște toată nevoia noastră și numai el ne-o poate mulțumi. Dar tot așa precum bărbații păcătuiesc în felurite chipuri râvnind la te miri ce, voi, drăgălașe doamne, păcătuiți de obicei doar într-un singur chip, râvnind adică frumusețea până într-atâta, încât, fără a vă mulțumi cu darurile firii, vă străduiți a le spori cu fel de fel de dichiseli.”
Giovanni Boccaccio, ”Decameronul”
Boccaccio, Giovanni
Comentariile sunt închise pentru
oct. 212024
