„Îmi face mult bine prietenia ta. Vezi, e ca şi când departe, în larg, obosită, descurajată, la gândul distanţei care mă desparte de ţărm, aș zări, deodată, în apropiere, o barcă… Poate n-aş uza de ea, dar simpla ei prezenţă mi-ar da putere. Tu eşti pentru mine barca asta.”
Cella Serghi
”O prietenie nu se verifică în așa numitele „ceasuri-grele” ale vieții. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta un prieten în nevoie, a-l încălzi cu mângâierile tale, a-l încuraja cu „sinceritățile” tale nu înseamnă nimic. Altele sunt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere (care poate fi real și justificabil, dar care poate nu corespunde experienței destinului celuilalt), a nu-l prețui prin ceea ce îți convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuși, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin.”
Mircea Eliade, ”Oceanografie”
”Dar tu, care bârfeşti purtarea mea
Dacă ţi-ai şti adevărata fericire
Cum mi-o cunosc eu pe a mea, ai ezita,
Ţi-ai pune strai de doliu, nu de mire.
Deşertăciune doar îţi e trăirea,
Trufia te desparte de-mplinirea
La care doar înţelepciunea duce firea.
Tu uiţi că ţi-e prieten cu temei
Doar cine-i sincer şi te-acuză,
Nu cel ce măguleşte fals femei
Ci cel ce nu lasă greşelii nicio scuză.
Acel care te mustră când greşeşti
Deşteaptă-aşa Virtutea adormită
Avertizând de ce va să păţeşti
Dacă cedezi căderii în ispită.””O mie și una de nopți”
”Dar când înşeli pe cel ce crede-n tine,
Nu pângăreşti doar dragostea ce-mbie,
Ci însuşi legământul ce te ţine
ca-n lanţuri ferecat de prietenie;
deci brâul ultim, unde-i miez pământul,
pe trădători îi arde-ntru vecie.”Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XI
”La prima scrisoare „închisă” a lui Cezar Petrescu, el îi răspunde: ”Toate sosesc la timp, aceluia care știe să aștepte, spune un proverb franțuzesc. Așa că și dumneata îmi vii la timp, mie, care, dacă vrei, am știut să aștept. Spun că îmi vii mie, fiindcă până să văd cât am să-ți fiu eu de folos, știu precis câtă alinare a durerii mi-ai adus dumneata”.„”
Panait Istrati (către Cezar Petrescu)
“Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viața efemeră, tot atât de departe de ceilalți oameni ca și un astru de ceilalți aștri, fără niciun mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia comunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești când deodată îți dai seama că nici părinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înțelege…”
Liviu Rebreanu, ”Jar”
„Tristeţea se poate descurca şi singură, dar ca să fie ea însăşi, bucuria are neapărată nevoie să fie împărtăşită cu cineva.”
Mark Twain
