“Ai nopți cari ţi s-aşază grele ca de plumb
Pe suflet şi pe gânduri şi pe vreri, –
Nopți negre-n care pieptul îți tresare de furtuni
Ce nu le spui –
Şi-n cari întreg trecutul ți se pare în zadar
Şi orice clipă ce mai vine – de prisos…”Lucian Blaga
“A venit o noapte ca o piatră albastră,
Despletită,
Şi mai era acolo şi un turn.
Un turn cu geamuri rotunde, nesparte şi cafenii.Omul acela cu privire de colţ de cremene,
Când a dat cu ochii de noapte,
Acesta s-a împleticit,
Gata să intre în pământ.
Dar a mai venit un om care,
Când i-a călăuzit celuilalt o palmă albastră
Peste privire
i-a umplut ţeasta de gânduri.Eu eram şi unul şi celălalt:
Am privit în fântâna sufletului
Şi m-am văzut rătăcind
Între obtuz şi isoscel.
Am avut totuşi curajul
Să trag o perdea între mine şi eu.
O perdea mare, împădurită.
Şi cerul s-a umplut deodată de cozi de păun.
Cine ştie, poate că erau stele?Atunci mi-am adunat toate fulgerele
Mâniei
Şi am înţepat turnul
Drept în ferestre…
S-a făcut praf, l-am luat în palmă
Şi l-am suflat în patru vânturi.Cerul era plin de cozi de păuni,
Multicolore cozi de păuni,
Poate că erau chiar gândurile mele
Care dădeau strălucire aeruluiApoi mi-am luat din cui
Paloşul versului şi am plecat
Pe străzile oraşului
Să râcâi
Umbra pomilor de pe trotuare.Ca să fie mai multă lumină.”
Marin Sorescu, ”Singur printre poeți”
“Nedând expresie gândurilor care ţi se îmbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine şi descoperi cu o mare bucurie că exprimarea lor nu era necesară.”
Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Nu-i nimic mai iute decât gândul, iar vorba poartă gândul dintr-un om în altul.”
Ioan Slavici, ”Mara”
