”Blocat de viruși recurenți Ținut ca la închisoare Din drag scrijind pentru studenți Am scris: Eliberare! Cum soarta a zâmbit mereu La omul singuratic, Un dar primit la rândul meu M-a scos de pe jăratic. Minune-nfiripată din tainele gândirii Copila zămislită in tehnica luminii A rupt din lanțuri grele lacătul tăcerii Comunicând iubirea în zborul primăverii.” Nicolae Frigioiu
”Ce vrei? Aşa-i iubirea, dragă vere. Da: chinul dragostei îmi e povară. Dar sufletul mai mult o să mă doară Căci mi-l sporeşti şi-adaugi, prin iubire, Tristeţii mele de prisos mâhnire. Iubirea-i fum ce-şi are-n plâns izvor. Curată-i pară-n ochii plini de dor; De-o tulburi, e o mare-n agonie. Şi ce mai e? Cuminte nebunie Şi dulce fiere care prins te ţin.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
Cartea lui Iov, cap. 8: Bildad mustră pe Iov
1. Atunci Bildad din Suah a răspuns și a zis: 2. „Până când vei tot vorbi astfel de lucruri și cuvintele din gura ta vor izvorî ca vijelia? 3. Dumnezeu o să încovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o să strâmbe El dreptatea? 4. Dacă feciorii tăi au păcătuit față de El, El i-a lăsat să se prăbușească sub povara nelegiuirii lor. 5. Dar tu dacă vii la Dumnezeu, dacă te rogi de Cel Atotputernic, 6. Dacă ești nevinovat și fără pată, atunci de bună seamă că va veghea asupra ta și va clădi la loc casa dreptății tale 7. Și starea ta cea veche va fi nimica toată, atât de mult vei fi deasupra în starea ta cea nouă. 8. Întreabă pe cei care au fost înaintea noastră și ia aminte la cele trăite și pățite de părinți. 9. Căci noi suntem de ieri și nu știm nimic, căci […]
Cartea lui Iov, cap. 7: Iov se tânguiește de ticăloșia omului
1. Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostășească și zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaș? 2. El este asemenea robului care suspină după umbră, asemenea naimitului care-și așteaptă simbria. 3. Astfel și eu am avut parte de luni de durere, și mi-au fost date nopți de suferință. 4. Dacă mă culc, zic: când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: când va veni seara? Și sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfințit. 5. Trupul meu e plin de păduchi și de solzi de murdărie; pielea mea crapă și se zbârcește. 6. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica și s-au isprăvit, fiindcă firul s-a terminat. 7. Adu-ți aminte, Doamne, că viața mea e o suflare, că ochiul meu nu va mai vedea fericirea. 8. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta, […]
Nicolae Labiș – ”Al tuturor”
”El a plecat din munţi ca un izvor, Vuind impetuos, sclipind la soare, De sus se-ntoarce, preschimbat în nor, Cu ploaie caldă, binefăcătoare, Dă sevă rădăcinii încordate, înviorează tropotul de cerbi… Când spală colbul adunat pe ierbi Îi curg în suflet valuri tulburate. El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii, Al brazilor, al coaptelor podgorii — Şi-i totuşi el, atât de neştirbit! N-arată ce lumini în el scânteie; Doar când se odihneşte, însorit, Fără să vrea aprinde curcubeie.” Nicolae Labiș, ”Al tuturor”
“If I had my life to live over again, I would form the habit of nightly composing myself to thoughts of death. I would practice, as it were, the remembrance of death. There is not another practice which so intensifies life. Death, when it approaches, ought not to take one by surprise. It should be part of the full expectancy of life.” Muriel Spark, ”Memento Mori”
Cartea lui Iov, cap. 6: Iov răspunde către Elifaz
1. Atunci Iov a răspuns și a grăit: 2. „O, dacă durerea mea s-ar cântări și nenorocirea mea ar fi pusă la cântar! 3. Și fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite! 4. Pentru că săgețile Celui Atotputernic stau înfipte în mine și duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea. 5. Zbiară măgarul sălbatic când e lângă pășunea verde? Mugește boul când stă lângă nutreț? 6. Poți să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albușul oului? 7. Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea. 8. Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele și va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aștept, 9. Și să primească să mă sfărâme și să–și întindă mâna și să mă nimicească! 10. Dar va fi încă o mângâiere pentru mine […]
”Omul are-n el numai [în] șir ființa altor oameni viitori și trecuți. D-zeu le are deodată toate neamurile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. D-zeu e vremea însăși, cu tot ce se-ntâmplă-n ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic. Și sufletul nostru are vecinicie-n sine — dar numai bucată cu bucată.” Mihai Eminescu, ”Sărmanul Dionis”
Cartea lui Iov, cap. 5: Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră
1. Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ți răspundă. Către care din sfinții îngeri te vei îndrepta? 2. Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit. 3. Am văzut pe nebun prinzând rădăcină și pe loc am blestemat sălașul lui: 4. Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire și să fie călcați în picioare la poartă și nimeni să nu le vină într-ajutor. 5. Secerișul lui să-l mănânce flămânzii și să-l ducă cu ei în ascunzișuri și toată averea lui s-o soarbă însetații! 6. Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ și necazul nu răsare din pulbere, 7. Ci omul își naște singur suferința, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor; 8. Dar eu alerg la Dumnezeu și Lui Îi arăt necazul meu. 9. El face lucruri mari și nepătrunse, lucruri minunate și fără număr. 10. El dă ploaie pe pământ […]
Cartea lui Iov, cap. 4: Elifaz mustră pe Iov
1. Atunci Elifaz din Teman a deschis gura și a zis: 2. „Să-ți vorbim ori să nu-ți vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-și înăbușe cuvintele? 3. Iată, tu dădeai învățătură multora și întareai multe mâini slăbite. 4. Cuvintele tale au ținut în sus pe cei ce erau să cadă și tu ai întărit genunchii care se clătinau. 5. Acum când ți-a venit și ție rândul, ești la strâmtorare și ți-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat! 6. Frica ta de Dumnezeu nu-ți dă încredere și desăvârșirea căilor tale nu-ți dă nădejde? 7. Ia adu-ți aminte, care nevinovat s-a prăpădit și unde le-a pierit urma celor drepți în fala lui Dumnezeu? 8. După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea și seamănă răutatea au parte de asemenea roade. 9. La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge. […]
”Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă.” (Proverb românesc)
Cartea lui Iov, cap. 3: Plângerea lui Iov; Iov blestemă ziua în care s-a născut
1. După aceea, Iov a deschis gura sa și a blestemat ziua în care s-a născut. 2. Și Iov a vorbit și a zis: 3. „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit! 4. Ziua aceea să se facă întuneric și Domnului din cer să nu-I pese de ea și lumina să n-o mai lumineze. 5. Bezna și umbra morții s-o cotropească, norii s-o învăluiască și toate negurile s-o înspăimânte! 6. Întunericul să cuprindă noaptea aceea și să nu mai fie pusă în zilele anului și în socoteala lunilor să nu mai intre! 7. Pustie să rămână noaptea aceea și nici o bucurie să nu pătrundă în ea! 8. Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce știu să descânte Leviatanul. 9. Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aștepte lumina și nimic să […]
Cartea lui Iov, cap. 2: Răbdarea lui Iov
1. Și iarăși au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Domnului și Satan a venit și el printre ei să se înfățișeze înaintea Domnului. 2. Și Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Am dat târcoale pe pământ și m-am plimbat în sus și în jos”. 3. Și Domnul a zis către Satan: „Ai luat tu seamă la robul Meu Iov? Că nu este nici unul ca el pe pământ, fără prihană și drept și temător de Dumnezeu și care să se ferească de ce este rău. El se ține cu putere în statornicia lui și tu M-ai întărâtat pe nedrept împotriva lui ca să-l prăpădesc”. 4. Dar Satan a răspuns Domnului și a zis: „Cojoc pentru cojoc! Că tot ce are omul dă pentru viața lui. 5. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de osul și […]
”Nu râdeţi, nu râdeţi! Discursul dumneavoastră e peti¬cit rău pe alocurea şi peticele de-abia se ţin! înainte de a repeta pe dinafară formule vechi, cercetaţi-vă conştiinţa.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
Cartea lui Iov, cap. 1: Bunăstarea lui Iov, relele sale întâmplări și înțelepciunea sa
1. Era odată în ținutul Uz un om pe care îl chema Iov și acest om era fără prihană și drept; se temea de Dumnezeu și se ferea de ce este rău. 2. Și i s-au născut șapte feciori și trei fete. 3. El avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi și cinci sute de asini și mulțime mare de slugi. Și omul acesta era cel mai de seamă dintre toți răsăritenii. 4. Feciorii lui se duceau unul la altul și făceau ospețe în casele lor, fiecare la ziua lui, și trimiteau să cheme pe surorile lor ca să mănânce și să bea cu ei. 5. Și apoi, când ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema și sfințea pe feciorii săi și se scula dis-de-dimineață și aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: „Se poate ca feciorii mei […]