”Dar tu mă chemi necontenit spre tine, Tu, inimă de adamant; nu fierul, Ci inima-mi statornică, de-oţel, Tu o atragi… De-ţi pierzi puterea-aceasta, Putere n-o să am să te urmez.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”Şi-atunci maestrul: „Fiindcă-a ta privire prin noapte-n zare a vedea se zbate, greşeşti în gând, dând frâu la închipuire. Ci-odată-ajuns, ai să pricepi cum poate să-nşele depărtarea; urcă treapta şi vino deci, să nu rămâi la spate.” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXXI
”Puterea de a vedea nu provine din ochi, puterea de a auzi nu se află în urechi, iar puterea de a simţi nu vine de la nervi; spiritul omului este cel care vede cu ochii, aude cu urechile şi simte cu ajutorul nervilor. Înţelepciunea şi raţiunea, ca şi gândirea, nu sunt conţinute în creier, ci aparţin spiritului universal invizibil, care simte cu inima şi gândeşte cu creierul. Toate aceste puteri sunt conţinute în universul invizibil şi se manifestă prin organele materiale; aceste organe sunt reprezentantele acestor puteri, şi îşi schimbă modul de manifestare în funcţie de construcţia lor materială, deoarece o manifestare perfectă a puterii poate avea loc numai într-un organ perfect construit; iar dacă organul va fi imperfect, şi manifestarea puterii va fi imperfectă, dar de vină nu va fi puterea originară.” (De Viribus Membrarum) Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
“Statul!… Statul care ucide!… În spate statul nostru, în față statul dușman, și la mijloc noi” Liviu Rebreanu
“În cultură, un gânditor, dacă nu e liber, nu mai e om de cultură capabil să exprime ceva propriu, ci un simplu truditor într-o profesie ca oricare alta; care nu solicită opțiuni individuale.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Cu greu vom mai zări cerul nostru ancestral prin aceste sfere umede; după o vreme vom înceta să-I mai zărim. Prin această pedeapsă înfricoşătoare nu ne mai este îngăduită viziunea directă; vom putea vedea numai cu ajutorul luminii exterioare; ceea ce avem noi acum nu sunt ochi ci doar ferestre. Durerea noastră nu va fi mai mică nici când vom auzi în aer fraterna răsuflare a vânturilor, cu care noi înşine nu vom mai putea să ne amestecăm, căci aceasta nu va mai avea ca adăpost lumea sublimă şi deschisă ci temniţa strâmtă a pieptului! Dar Tu, Cel care ne alungi şi ne ceri să coborâm din înalturi într-un loc atât de jos, hotărăşte o limită pentru suferinţele noastre! O, Stăpâne şi Tată, atât de repede cuprins de nepăsare pentru lucrarea mâinilor Tale, hotărăşte un soroc pedepsei noastre, binevoieşte să rosteşti pentru noi ultimele cuvinte, câtă vreme mai putem să […]
”Dervişule, aruncă acest văl înflorat Şi-mbracă-al sărăciei vestmânt neîntinat. N-ai să mai vezi pe nimeni grăbit să ţi se-nchine, Dar ai s-auzi cum cântă tot cerul pentru tine.” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
”Patimile nebunilor sunt învăţătura înţelepţilor.” (Proverb românesc)
”Să nu care cumva să scuturăm pomul până ce nu s-a copt rodul!” ”O mie și una de nopți”
”Grafton Street” Melodie de: Dido No more trips to Grafton Street, No more going’ there, To see you lying still, While we all come and go. No more watching sunsets, It seems like summer’s holding on. And no more standing quietly at your window. No more driving down your road, Wondering when you’ll be home. And no more peace when they all leave And leave us two alone. And time we always lose is finally found here with you. My love, I know we’re losing but I will stand here by you. No more calling friends from the car saying „I don’t know when, I’ll be there but I’ll do my best to come.” No more letting you warm my hands, No more trying to take it in. And no more saying „goodbye for the last time again” And no more saying „goodbye for the last time again” And time […]
”Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă.” (Proverb românesc)
”Pe tată şi pe fiu i-am asmuţit ca sfetnicul ce vrând să se răzbune pe Absalon, cu David l-a-nvrăjbit. Am rupt pe cei sortiţi să se-mpreune şi rupt de trup mi-e capul fără minte; cuvântă-n mine legea care spune: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte».” Dante Aligheri, ”Divina Comedie”, ”Infernul”, Cântul XXVIII
”Vârsta În dimineaţă bolta vibrează străvezie De-ntâile semnale şi-ntâile chemări, Rostogolit sub ceruri un vânt porni să-nvie în viscol de petale rotindu-l între zări. Sunt locurile limpezi şi codrii încă lini, Dar soarele fierbinte şi-aţâţător pătrunde, Adulmecă văzduhul, trezite de lumini, Neliniştite ramuri, neliniştite unde. întâi, vestind furtuna, în stol, mari păsări prind Să-mpestriţeze câmpul cu umbrele fugare. Şi strigătele scurte pe care le aprind Nervos parcă se-ntreabă: — De ce oare? Şi se adună norii bufnindu-se-ntre ei. Izvoare se-adapă din ploi cu toată gura, Cad trăsnete grăbite în falduri de scântei Şi răvăşită, bubuie natura. Se mântuie-apoi toate şi aburi cresc pe creastă, Sub cerul pur izvoare bogate trec în salt, Şi stăruie pe noua întindere, mai castă, Ozonul cu mkeasma-i adusă mai înalt. Aceasta-i tinereţea, furtună şi senin, Beţie a visării, sforţări de zi, lucide, Triumf de certitudini, al îndoielii chin, Miraculoasa floare cununa şi-o deschide.” Nicolae Labiș, […]
”Nu! S-ar supăra grozav de-aş invoca Vreun demon de o stranie natură În cercul dragei lui şi l-aş lăsa Să-l amăgească ca şi să-l descânte. Atunci s-ar supăra. Dar vraja mea E dreaptă şi cinstită; spre-a veni, Îl chem în numele iubitei sale.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea. Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea? Şi-acum – ce sens plecarea?” Omar Khayyam, ”Nimicnicia şi absurdul vieţii” (fragment)
