sept. 082022
A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuțite pân’ la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
și el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Șuier luna și o răsar și o prefac
Într-o dragoste mare.
Versuri după Nichita Stănescu.
Sorry, the comment form is closed at this time.