Wallflowers

“Înainte, mă gândeam aproape tot timpul la soţia mea. Acum, cu cât trec zilele, soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. Ca la fântânile cu două găleţi. Una se scoboară, alta se înalţă. Acum nu se înalţă decât mama.” Marin Sorescu, ”Iona”

”O să ne facem pernă din trifoi. Un pat, un gând, un suflet amândoi.” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”

“(…) de-acolo se vedeau dealurile împădurite, simțeai curenții văilor în nări, iar cerul înstelat sporea tăcerea locului dându-ți acel sentiment, pe care îl simțim totdeauna în mijlocul naturii, de pace lăuntrică și de diminuare a obsesiilor, de scădere a importanței gândirii și impulsurilor vieții noastre interioare: suntem mai mici decât vasta natură, dar și mai mari când ne contopim cu ea, fiindcă știm, în timp ce un deal minunat, un munte superb nu sunt astfel decât fiindcă îi vedem noi…” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”

”Este posibil, aşadar, ca inconştientul să adăpostească şi conţinuturi ce posedă o tensiune energetică suficient de mare pentru ca, în alte împrejurări, să devină perceptibile eu-lui. Şi de cele mai multe ori nu este vorba nicidecum de conţinuturi refulate, ci de conţinuturi încă necoştientizate, adică încă nerealizate subiectiv, cum sunt, bunăoară, demonii şi zeii primitivilor sau -ismele în care cred cu fanatism modernii. Această stare nu este nici patologică, nici în vreun alt fel bizară, ci este însăşi starea primordială normală, în timp ce reunirea totalităţii psihicului în conştient constituie un ţel ideal, de neatins.” Carl Gustav Jung, ”Reflecții teoretice privind natura psihismului”, cap. ”Disociabilitatea psihicului”

”Aseară-n casa duşmanului meu O fată m-a rănit. La fel de greu A fost şi ea rănită. Doar vreun leac Sfinţit să-i vină răului de hac. Vezi dar, părinte, eu, ca bun creştin, Mă rog pentru duşmanul meu hain.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”

”Înălţimea ta! Când înţelepciunea şi sângele se luptă într-un trup atît de gingaş, sânt zece sorţi la unul că sângele va ieşi învingător. îmi pare rău de ea, cu atît mai mult cu cât îi sânt unchi şi tutore.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”

”Tot ce se întâmplă (pe lume) se produce din voinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa este facultatea pe care am primit-o de la Dumnezeu, şi în care noi trebuie să vedem propriul nostru chip. De aceea se cuvine să facem doar ce ne învaţă conştiinţa, nimic altceva. Cel care nu se va aprinde el însuşi nu va fi luminat de Dumnezeu, căci Dumnezeu l-a înzestrat cu o conştiinţă în care să aibă o încredere absolută.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”