„Deoarece omul ăsta îi întrece pe diplomaţii cei mai dibaci prin sinceritatea lui îndrăzneaţă ― îşi spuse ea ― de ce n-aş folosi şi eu aceeaşi sinceritate, ca pe o armă periculoasă, ce s-ar întoarce împotriva lui?” Michel Zevaco, ”Cavalerii Pardaillan”, vol. V
”O prietenie nu se verifică în așa numitele „ceasuri-grele” ale vieții. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta un prieten în nevoie, a-l încălzi cu mângâierile tale, a-l încuraja cu „sinceritățile” tale nu înseamnă nimic. Altele sunt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere (care poate fi real și justificabil, dar care poate nu corespunde experienței destinului celuilalt), a nu-l prețui prin ceea ce îți convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuși, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin.” Mircea Eliade, ”Oceanografie”
„Te-am întâlnit atât de dintr-odată şi de neaşteptat, încât acel ah, care mi-a sărit de pe buze a plutit buimac prin aer până s-a lovit de o creangă şi s-a aşezat pe ea, şi s-a făcut cuib şi timpul zburând pe acolo şi-a lăsat în el orele… Atât de neaşteptat ne-am întâlnit încât trupul mi-a fost smuls şi lovit de timp şi ecourile lui se întorc abia acum şi se opresc în faţa mea ca nişte statui…” Nichita Stănescu
“Here is my secret. It’s quite simple: One sees clearly only with the heart. Anything essential is invisible to the eyes.” Antoine de Saint-Exupéry, ”The Little Prince”
”Eu nu te văd, ci te imaginez într-una şi nu te aud, ci te murmur, te cânt” Nichita Stănescu
”Intru în paravan. Uşa se deschide asupra vieţii de-afară c-un scârţâit ruginit de poveste veche cu babe vrăjitoare şi odăi tainice în care nu se poate intra sub pedeapsă de moarte. O pădure de cărţi; pe rafturi, jos, pe lăzi, zac clituri prăfuite şi rufoase, legate amestecat cu sfoară şi aţe de păianjen. E cald şi izolat; afară vântul se zbuciumă, bate în uşi şi-n ferestre; dar tăcerea insulei cărţilor rămâne totuşi neclintită. M-aşez jos, cu religiozitate. Fiecare carte e-un prieten scump, care-mi murmură la ureche povestea lui scrisă cu sânge negru. Ascult împietrită şi intru şi eu în viaţa fără timp a paravanului.” Profira Sadoveanu, ”Mormolocul”
”Plângea un strop de apă: „Sunt despărţit de Mare!” Zâmbi atuncea Marea: „Noi suntem totul. Oare Supremul zeu nu-i unda? Deşi suntem departe, Un punct ce nu se vede abia de ne desparte.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
”Există firi sensibile şi de o netăgăduită delicatețe, care preferă totuşi cu îndărătnicie, cu o pudică râvnă, să nu-şi deschidă sufletul nici celei mai scumpe ființe, să nu-şi dezvăluie dragostea şi gingăşia nu numai în fața altora, dar nici măcar atunci când se află singure, între patru ochi: dimpotrivă, adeseori într-o asemenea intimitate ele devin mai stăpânite, lăsând doar arareori să apară la suprafaţă toată gingăşia sentimentelor lor, şi-atunci sentimentele acelea răbufnesc, se revarsă cu atât mai puternice cu cât mai îndelung au fost reținute.” F. M. Dostoievski
”Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt – Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu, Un ropot scurt de ploaie Şi-un mic vârtej de vânt. Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac Granit din cărămidă, Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac” Ion Minulescu
„Uneori în locul inimii îmi bătea luna, și-atunci, noaptea, gândurile nu le puteam lega de copaci și de turnuri și de nouri iar tu, femeie, trecând pe acolo, te înnodai în ele și rămâneai, nebănuind nimic. În nesomn îmi clătinam tâmplele de parcă aş fi smuls din mare un năvod cu mii de chipuri de-ale tale repetate zbătându-se luminiscent, în el. Şi nu voiam să mai pleci nicăieri, ci în noaptea felină aproape lucind de un ecou al stelelor, să te apropii, să te apropii în lungul gândurilor mele până îţi voi simţi răsuflarea şi-atunci, deodată, să se facă ziuă.” Nichita Stănescu
”Mă ridic în mâini pe marginea polobocului cu ovăz şi sar cu picioarele în seminţele reci şi alunecoase. M-am cufundat aproape până la genunchi. M-aşez cât pot mai bine pe zgrunţurii dedesubt şi trag capacul deasupra. Întuneric, tăcere… Ghemuită în ascunzişul meu surd şi orb, încep a aştepta cu ochii închişi. Nicio mişcare, niciun zgomot. Am lăsat lumea undeva departe cu soarele strâns şi-am intrat în nefiinţa negrului. Îmi face impresia că m-am despărţit de viaţă, c-am pus capac luminii şi mişcării, izolându-mă în neclintire.” Profira Sadoveanu, ”Mormolocul”
„Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac, iau cuvintele şi le-nec în mare. Şuier luna şi o răsar şi o prefac într-o dragoste mare.” Nichita Stănescu
”Am scoborât moale în iarba mătăsoasă a primăverii. Te priveşte de pretutindeni zâmbet dulce şi te mângâie liniştea caldă – cu fire de iarbă şi flori de câmp pe picioare. E mare grădina lui Cocârţă, cu mulţi cireşi sălbatici şi meri strâmbi şi fantastici. Când am isprăvit de înotat prin apa ei, scoborâm în drumul de ţară, în faţa bisericuţii din Oprişeni care-şi ascute singuratic clopotniţa pe cerul albastru mort. Am tăcut cu toţii. Ziua stă neclintită în zări albe. Pe poarta cu cunună de fier se intră în singurătatea morţilor. Vin de pe dealuri glasuri de câini, se miră ascuţit, aproape, o păsărică nevăzută. Biserica nu ne priveşte; ne lasă să intrăm stingheri în inima ei încremenită, rănită cu cruci şi pietre de morminte. Călcăm încet pe cărăruşele înguste de iarbă şi flori ce şerpuiesc frânt şi pierdut printre somnul de aer al celor ce nu sunt. Parcă mergem […]
”“Dacă urli te aud toţi. Dacă şopteşti te aude doar cine e aproape de tine. Dacă stai în linişte te aude doar cine te iubeşte.” Mahatma Gandhi
„Am auzit-o pe mama cerând vecinilor sare. Dar aveam sare acasă, așa că am întrebat-o de ce le-a cerut vecinilor. Ea a răspuns: pentru că vecinii noștri nu au mulți bani și de multe ori ne cer câte ceva. Din când în când, le mai cer și eu ceva mic și ieftin, să simtă că avem și noi nevoie și de ei. Astfel le va fi mai ușor să ne ceară ceea ce au nevoie. Și asta am învățat de la mama… să creștem copii empatici, susținători și cu sufletul bun.” Octavian Paler”
”De-a lumii nedreptate cât timp roşi-vom oare? Cât timp vom arde-n focul acestei lumi stupide? Ridică-te şi-alungă chemările-i perfide Şi să serbăm parfumul şi-a vinului culoare!” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
„Există fapte mici în aparenţă, dar care în viaţa sufletească sunt evenimente mari. Într-adevăr, uneori un gest conţine o întreagă dramă, accentul unui cuvânt destramă o întreagă viaţă, indiferenţa unei priviri ucide cea mai fericită iubire.” Honoré de Balzac
”În viaţa fiecăruia se întâmplă ca dintr-o dată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se tranfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vene. Asta-i speranţa.” Nina Berberova
„Spune-mi care mamă-anume Cea mai scumpă e pe lume? Puii toți au zis de pasări, Zarzării au zis de zarzări, Peștișorii, de peștoaică, Ursuleții, de ursoaică, Șerpișorii, de șerpoaica, Tigrișorii, de tigroaică, Mânjii toți au zis de iepe, Firul cepii-a zis de cepe, Nucii toți au zis de nucă, Cucii toți au zis de cucă, Toți pisoii, de pisică, Iară eu, de-a mea mămică. Orice mamă e anume, Cea mai scumpă de pe lume!” Nichita Stănescu
”Nu poţi aprinde marea, nici omul să-l convingi Că fericirea multă adeseori înşală. Căci cupa care-i plină, uşor chiar de-o atingi, Se varsă. Dar intactă rămâne cupa goală.” Omar Khayyam, ”Suprema înțelepciune – detașarea”
