”Înălţimea ta! Când înţelepciunea şi sângele se luptă într-un trup atît de gingaş, sânt zece sorţi la unul că sângele va ieşi învingător. îmi pare rău de ea, cu atît mai mult cu cât îi sânt unchi şi tutore.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
“The meeting of two personalities is like the contact of two chemical substances: if there is any reaction, both are transformed.” Carl Gustav Jung
”Tot ce se întâmplă (pe lume) se produce din voinţa lui Dumnezeu. Conştiinţa este facultatea pe care am primit-o de la Dumnezeu, şi în care noi trebuie să vedem propriul nostru chip. De aceea se cuvine să facem doar ce ne învaţă conştiinţa, nimic altceva. Cel care nu se va aprinde el însuşi nu va fi luminat de Dumnezeu, căci Dumnezeu l-a înzestrat cu o conştiinţă în care să aibă o încredere absolută.” Franz Hartman, ”Paracelsus, viața și învățătura”
“Acolo au început să se joace „de-a v-ați ascunselea”, neavând ce face. Ba nu, ca să se antreneze pentru căsnicie, pentru viață.” Marin Sorescu, ”Trei dinți din față”
”Simţeam în spate mândrul soare-arzând, dar înainte-mi se frângea ştirbit, curmându-şi raza-n trupul meu; şi când Văzui pământu-n faţă-mi doar umbrit, mă răsucii cuprins de teamă-n mine să nu rămân pustiu şi părăsit. „De ce te temi, grăi Virgil, de cine? Nu ţi-s tovarăş credincios? Răspunde! Şi n-am păşit mereu în rând cu tine?” Dante Alighieri, ”Divina Comedie”, ”Purgatoriul”, Cântul III
“S-a dus cu toate aceste și după-amiazăzi la Lipova, s-a dus cum merge omul osândit să-și ia pedeapsa, dar s-a dus râzând fiindcă era crescută de maica Aegidia, care mereu îi zicea: „Să râzi când îți vine să plîngi, și să plîngi numai când vezi pe alții plângând.” Ioan Slavici, ”Mara”
”Vin după tine. Fac un rai din iad De-o fi de mâna celui drag să cad .” William Shakespeare, ”Visul unei nopți de vară”
”M-am cufundat în mine la mare adâncime. Afară doar un murmur, filtrându-se, se ţese Filtrat prin straturile dese, Afară doar un murmur înăbuşit se ţese, Însă aici răsună întreaga-mprejurime, Mi-i ameţit auzul de-a vorbelor mulţime; Şi-afară doar un murmur, ritmându-se, se ţese Filtrat prin straturile dese. Şedeţi în ascultare, prieteni prea grăbiţi. Când ostenit şi palid mă voi ivi afară în lumea cunoscută şi-n raza cea solară, Voi fi uitat acestea pe care le-auziţi… Şedeţi în ascultare, prieteni prea grăbiţi — Când ostenit şi palid mă voi ivi afară Vă voi ruga să-mi reamintiţi. Intimele-mi spirale trudindu-mă le sui, Cu oarbă lăcomie mă cercetez pe mine, Şi vă aud, şi vouă tot sufletu-mi descui, Şi sunt aici ca să vă ştiu mai bine. Dar un popor de umbre se zbuciumă în pripă, Neliniştit aleargă în clocotire grea. încerc din răsputere să le opresc o clipă Şi pace să aşez în […]
“Superstițiile sunt bune numai pentru cei simpli și fără învățătură.” Liviu Rebreanu
“Bine, îi răspundeam prin tăcere, n-o să uit divina ta privire şi nici întunecatul ei revers, chiar dacă nu înţeleg nici una , nici alta.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
“Femeile plăteau pentru toată lumea: pentru bărbat, pentru Dumnezeu, pentru lege, pentru boier, pentru lipsa de nutreț și chiar și pentru vremea rea.” Panait Istrati, ”Ciulinii Bărăganului”
“De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii ?” Marin Sorescu, ”Iona”
“Începutul și sfârșitul e Dumnezeu, fiindcă habar n-avem de unde venim și unde mergem și, prin urmare, înlocuim întunericul cu un cuvânt mare și gol…” Liviu Rebreanu, ”Pădurea spânzuraţilor”
“(…) ce să facem cu trecutul cuiva? Într-o iubire, trecutul e o imagine favorabilă pe care o oferim celuilalt spre a-l înșela? E imposibil, vorbind despre noi, să nu mințim? Plecând de la zero numai trecutul care se creează împreună cu celălalt are valoare.” Marin Preda, ”Cel mai iubit dintre pământeni”
”Nu rătăci fără rost în bazarul de ierburi şi esenţe ci caută prăvălia cu esenţa cea dulce, căci dacă n-ai un etalon oamenii te vor înşela fără să ştii. Şi vei primi monezi fără valoare crezând că sunt reale.” Rumi
”M-a îndemnat iubirea s-o întreb. Ea m-a-udrumat, călăuzindu-mi ochii. Nu-s bun cârmaci şi, totuşi, dacă-ai fi La capătul pământului, un ţărm Scăldat de-o mare pururi zbuciumată, Eu aş porni spre tine.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
”Am iubit de când mă ştiu Cerul verii, străveziu, Despletitele răchite, Curcubeiele pe stânci Ori pădurile adânci Sub ger alb încremenite. Mi-a fost drag pe bărăgane Să văd fetele morgane Ori pe crestele din munte Joc de trăsnete rotunde, Scurgerea cocorilor, Pacea înălţimilor, Semeţia pinilor Plini de scama norilor. Am iubit iubirea pură, Floare roşie pe gură Şi în inimă arsură, În priviri zăpezi candide Şi-n piept voci necontenite. M-a înfiorat ades Tot ce gândurile ţes: Pe al filelor polei Dansuri repezi, legănate, De pe arcuri înstrunate, Săgetarea de idei… Toată-această măreţie Ne-a fost dată din vecie…” Nicolae Labiș, ”Am iubit”
”Din experienţă ştim mai întâi că un conţinut conştient poate deveni, prin pierderea valorii sale energetice, inconştient. Acesta este procesul normal al uitării. Aceste conţinuturi nu se pierd pur şi simplu sub pragul conştienței, lucru pe care îl ştim din experienţa faptului că uneori, în împrejurări prielnice, ele se pot ivi chiar după decenii, din străfunduri, bunăoară în vise, sub hipnoză, în criptomnezie sau prin împrospătarea asociaţiilor cu conţinutul uitat.” Carl Gustav Jung
“Îmi amintesc că încă din fragedă tinerețe, pe la cincisprezece-șaisprezece ani, când am părăsit lectura romanelor senzaționale și mi-am aplecat ochii asupra frumosului tărâm al literaturii adevărate, mă întrebam după fiecare lectură plăcută: „Autorul o fi oare un om bun?” Și mai târziu, când am descoperit literatura biografică, am tăbărât asupra explorării vieții oamenilor mari. Dar, totdeauna, încercam regretul de a constata că rareori era atinsă problema care mă interesa nespus: gradul de omenie al scriitorului sau artistului. Biografii satisfăceau generos curiozitatea seacă a publicului larg, scormonind până și în rufele murdare ale mortului.” Panait Istrati
“Being in love is something like poetry. Certainly, you can analyze and expound its various senses and intentions, but there is always something left over, mysteriously hovering between music and meaning.” Muriel Spark
