“No hasty man attains excellence, No impatient man is leaned upon.” Miriam Lichtheim, ”Ancient Egyptian Literature, Volume I: The Old and Middle Kingdoms”
”Născut în lumină, Privirii menit, Pe turnuri de pază Iubesc ce-am iubit. Şi lumea îmi place. Văd totul în zare, Văd lună şi stele, Păduri, căprioare. Şi-n toate zăresc Eterna podoabă. Mă bucur, n-am grabă. Voi, ochi fericiţi Şi limpezi nespus, Voi multe văzurăţi! Şi tot ce e sus Şi tot ce e jos, Oricum ar şi fost, Rămâne frumos.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”
“Without us, the harvest would not ripen in the fields; without our millstones the corn would not turn to flour; nor the flour to bread by stirring and baking. Let us then cooperate with nature in its mineral as well as in its agricultural labours, and treasures will be opened to all. Alchemy, we shall see, takes its place in the same spiritual category: the Alchemist takes up and perfects the work of Nature, while at the same time working to ‘make’ himself.” Mircea Eliade, ”The Forge and the Crucible: The Origins and Structure of Alchemy”
”Pe-un pisc. Sus. Numai noi doi. Așa: când sunt cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare – numele – i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus.” Lucian Blaga, ”Sus”
”Când auzea de departe şi stins cântecele atât de frumoase, viaţa ei i se părea chinuitoare fără de margini şi înăbuşitoare. Ca o pasăre în colivie se zbătea sărmana fată. Iar cântecele, ca vulturul cel sprinten, pătrundeau prin ziduri şi uşi, ajungând la fata care cosea, ţesea şi broda. Şi fata le dădea voie să intre în casă ca să se mângâie cu ele.” ”Cântecul de dragoste” (poveste chinezească)
”Oricine înţelege că nu toate aceste sunete îi mângâiau urechea; că unele erau plăcute şi alintătoare, iar altele, înspăimântătoare. Sian Vin a aţintit urechea cu mare luare-aminte la cântecele frumoase ale naturii, ocolindu-le pe cele urâte. Dar nu numai că le asculta, ci încerca să le înveţe, să le rostească întocmai. Nu era uşor defel, dar nici nu a fost fără putinţă. Curând-curând a început să cânte şi el precum vieţuitoarele, vânturile şi apele munţilor. De atunci, cântecele îl însoţeau ca nişte prieteni nedespărţiţi în căutarea rogozului pentru foc. Şi din zi în zi, Sian Vin cânta tot mai frumos, tot mai puternic şi tot mai mult.” ”Cântecul de dragoste” (poveste chinezească)
”BENEDICK: Deşteptăciunea ta muşcă tot atît de repede ca gura ogarului; înhaţă numaidecît. MARGARET: Iar a dumitale e ca floreta boantă; loveşte fără să rănească. BENEDICK: Deşteptăciunea unui bărbat, Margaret, nu vrea să rănească o femeie.” William Shakespeare, ”Mult zgomot pentru nimic”
”Dacă vrea iubire, omul se va înfrâna firesc în fapte, vorbe, gânduri de la acele lucruri care pentru cel ce nu trăieşte după legea iubirii sunt scopul principal în viaţă. Se va abţine să agonisească şi să păstreze averi, să obţină onoruri şi glorie, se va abţine de la toate plăcerile care nu sunt accesibile tuturor şi se dobândesc întodeauna de unii în detrimentul altora. Oamenii spun că e greu. Dar spun asta numai pentru că, nesimţind bucuria iubirii, n-o cunosc şi nu cred în ea.” L. N. Tolstoi
”Aşa a fost pământul vremi multe, dar de undeva, din fundul cel mai întunecat al lumii, de acolo unde gândul nostru n-a ajuns încă, s-a ivit Ormag. Şi totul s-a schimbat, căci Ormag e numele spaimei… Nimeni nu ştie cine l-a chemat printre noi. A bătut însă cândva o inimă ticăloasă pe acest pământ, o inimă ascunsă într-un piept ce părea ca al nostru. Inima aceea a şovăit, o, Vam, şi din şovăiala ei s-a întrupat Ormag. Ceva pândea, pesemne, pe fundul lumii noastre şi nespus s-a bucurat când i s-a dat prilejul să pătrundă-ncoace. Atunci s-a ivit pe pământ spaima, numele lui Ormag.” Vladimir Colin, ”Legendele țării lui Vam”
“Do you want to know the world? Then look at it closely. Do you want to like it? Then look at it from afar.” Ion Luca Caragiale
“Atît de frig Mi-e atît de frig, Încît cred că Aș mai putea fi salvată Numai asemenea acelor înghețați Care erau cusuți În burțile animalelor Să se încălzească Și încotoșmăniți bine În șuba îndurerată, Năclăiți în sânge de jivine Mai veneau pe lume o dată. Prea departe de Flăcările din iad, Am înghețat În singurătatea mea îngerească, Dar cine-i în stare Să-și deschidă coastele Ca să mă primească?” Ana Blandiana, ”Ochiul de greier”
”De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-aș fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te oprise gândul fără glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?” Tudor Arghezi, ”De-abia plecaseși”
“I remember when your name was just another name that rolled without thought off my tongue. Now, I can’t look at your name without an abundance of sentiment attached to each letter. Your name, which I played with so carelessly, so easily, has somehow become sacred to my lips. A name I won’t throw around lightheartedly or repeat without deep thought. And if ever I speak of you, I use the English language to describe who you were to me. You are nameless, because those letters grouped together in that familiar form….. carries too much meaning for my capricious heart.” Jamie Weise
”Soţii nu trebuie să-şi ascundă nimic unul altuia. Tu de ce te ascunzi de mine?” ”Bujorul de munte” (poveste chinezească)
”Dorit şi umed ochiu-mi idolul şi-l priveşte, Pe tabla nălucirei adînci îl zugrăveşte. Şi acest chip preadulce din minte nu îl şterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asupreşte dormind sau fiind treaz Şi vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz. Om umbra mi-e alături de dorm sau de-s deştept, Mă supără oriunde şi-mi tremură în piept. Bătrân de-oi fi, în umbra irii-mi va veni, Cu dânsul în vedere-mi voi fi de voi muri.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
