Nicolae Labiș – ”Tui”

”Tuiul proaspătului vis
înaintea ta închinu-l,
O aromă mi-a trimis
Cimbrul verde ori pelinul.

Lemn sculptat pe vremuri vechi
În profiluri dulci de fată
Şi cu tălpile perechi
Din esenţa-n timp crăpată;

Melancolic şi mascat,
Râsul gurii subţirel
Cum căzut în lut roşcat
Fulg de aur ori cercel;

Globii ochilor fierbinţi
S-au compus să te-ntărâte
Irizându-şi spre dorinţi
Raze de-ocolişuri, câte.

Pe când sufletul târât
Noaptea vine să ți-l calce
înecat în nu ştiu cât
Fum de arbori şi în alge.”

Nicolae Labiș, ”Tui” (din ciclul ”Contemplații”, 4 septembrie 1956)