nov. 252020
 

”Revăd din nou poiana primei amintiri —
Copilul care am fost eu spre mine vine,
Vorbeşte rar muşcându-şi buzele subţiri…
— Îmi placi. Dar eu am să devin mai bun ca tine.

Şi mă priveşte cu o candidă trufie,
În jur se leagănă-al pădurii verde cerc,
Mă simt pătruns de-o-nlăcrămată duioşie
— Copil prostuţ, tu oare crezi că eu nu-ncerc?”

Nicolae Labiș, ”Poiana primei amintiri”

Sorry, the comment form is closed at this time.