Nicolae Labiș – ”Lupta dublă”

”Să ne păzim cu grijă de al uitării val
Cunoaşterea culeasă cu trudă, dinafară.
Dacă-am pierdut o dată un adevăr vital,
Îl regăsim mai greu a doua oară.
Cuprins de somnolenţă, uitam odinioară
Esenţa vremii noastre; şi ca s-o aflu iar,
Pe drumuri încâlcite sub soarele de vară,
Am străbătut un dureros calvar.
Credeam că se cuvine să împlântăm hangere
Doar în putreziciunea aflată între noi,
Că, mai presus de toate, în viaţă ni se cere
Să măturăm ograda de gunoi.
Să ardem, da, gunoiul ce aerul împute!
Acestea toate însă ar fi fără folos
Dacă-am uita că-n faţă duşmanul îşi ascute
Pe gresie cuţitul veninos.
Adună inerţia în faţa noastră oaste,
Gătit de luptă fie deci orişice bărbat,
Dar să stârpim — destoinici — şi-n rândurile noastre
Tot ce-i de inerţie cariat.
Această luptă dublă s-o ducem treji şi duri,
Uniţi şi-n suferinţe, uniţi şi în victorii,
Precum uniţi pe viaţă stejarii din păduri
întâmpină furtunile şi zorii.

Nicolae Labiș, ”Lupta dublă”