Nicolae Labiș – ”Înaintea serii”

”Membrana-nfrigurată, sclipind în nesfârşit,
Grăbite aripi albe sub cer a oglindit;
Cercând în van amarii săi stropi sub val a-nchide
Şuierător respiră iar buzele-i lichide

În resemnări de-o clipă ori în fierbinţi porniri
Se strâng aţâţătoare şi se întind subţiri,
Răspund cu glas de unde luminii ce ascunde
Sub bolţile din zare, suave şi rotunde.

Păşim tăcuţi — vorbeşte în locul nostru marea,
Ameţitor murmură foşnindu-şi val de val,
Pe faţă îţi răsfrânge, verzuie, scăpărarea
Şi-n pletele-ţi sărate cu luciu mineral.

Ni-s degetele strânse, fierbinţi, parcă-ncâlcite
În alge nevăzute şi ochii ni-s măriţi.
Trăim minunea mării ce voci adânci trimite
Sub repezile zboruri de pescăruşi grăbiţi.”

Nicolae Labiș, ”Înaintea serii”