Nicolae Labiș – ”Ancora”

”Ideea se îndoaie şi gândurile mor,
Se-ndoaie-aici ca bolta albăstruiul de sus,
Şi bate-un gând clorotic şi gândurile dor,
Şi pajiştile vremii se par a fi şi nu-s.
Iar marea ce puterea în mal îşi iroseşte,
Neliniştită încă, nedivizată-n ceas!
Şi-s ţintuit sub ţărmul sărat de solzi de peşte,
Tot navă zbuciumată când ancora n-am tras.”

Nicolae Labiș, ”Ancora”