Nicolae Labiș – ”Entuziasm (I. Ritm inițial)”

”Cu zvâcnet tâmpla mi-o lipesc ades
Pe pântecul materiei imens,
De-acest pântec bântuit de patimi
Care-mi încing la alb închipuirea;
Aud ori bănuiesc un freamăt surd
Trădând entuziasmul vieţii veşnice,
Al vieţii minerale şi organice,
Al vieţii izbucnind prin orice por.
Nerăbdătoare sevele se zbat
în intima materiei făptură,
Ori mai intim şi mai neauzit
Alunecă atomii transparenţi
Ce-nchid în ei ameţitoare goane
Pe gheme kilometrice de drum.
Ascultă-n câmp cum sună primăvara,
Fineţea clinchetelor ei lichide,
Privind la cer, imaginează-ţi aştrii
Care aleargă huruind vital,
Ascultă în retorte cum lucrează
Acizi şi săruri tonic murmurând,
Ascultă clocotul de sânge tânăr
Din vinele femeii tale scumpe.
În toate e un ritm entuziast,
E ritmul energiei fără moarte,
Al înnoirii fără de sfârşit
Laboriosul ritm care complică
Materia, mişcată pe spirala
Necontenitei perfecţionări.”

Nicolae Labiș, ”Entuziasm, la 20 de ani (I. Ritm inițial)”