”- (…) Şi aceasta este magie sfântă, căreia înţelepţii ar trebui întotdeauna să-şi închine viaţa, nu numai pentru a descopen lucruri noi, ci pentru a descoperi atâtea secrete ale naturii, pe care înţelepciunea divină le împărtăşise evreilor, grecilor și atâtor popoare antice, şi azi chiar şi necredincioşilor (şi nu mai spun câte lucruri minunate de optică şi de ştiinţă a vederii găsesc în cărţile necredincioşilor!). Şi pe toate aceste cunoştinţe o ştiinţă creştină va trebui să pună din nou stăpînire şi s-o ia înapoi de la păgâni şi de la necredincioşi tamquam ai iniustis possessoribus.
– Dar de ce aceia care deţin această ştiinţă nu o împărtăşesc întregului popor al lui Dumnezeu?
– Pentru că nu tot poporul lui Dumnezeu e pregătit să primească atîtea secrete, şi s-a întîmplat adesea ca deţinătorii acestei ştiinţe să fie luaţi drept magi ce au legămînt cu diavolul, plătind cu viaţa lor dorinţa pe care o avuseseră să-i facă pe ceilalţi părtaşi la comoara lor de cunoaştere. Chiar eu, în timpul unor procese în care era bănuit cineva că ar avea legătură cu diavolul, a trebuit să mă feresc de a folosi aceste lentile, slujindu-mă de secretari binevoitori care să-mi citească documentele de care aveam nevoie (…).”

Umberto Eco, ”Numele trandafirului”