„Nu e timp, atât de scurtă e viața, pentru certuri, scuze, gelozie, reproșuri. E timp doar pentru iubire, și nici pentru ea nu e decât o clipă, să spun așa.”
Mark Twain
”MAMA!”
„Viaţa nu trece, ci se prelungeşte
O ştiu şi eu, şi tu, de bună samă,
Şi nimenea, iubind, nu-mbătrâneşte,
Ci ca o stea, spre ziuă, se destramă.
Copiii, ştii, nu cresc, ci doar devin,
La rândul lor, părinţi şi se-nfăşoară
Într-un surâs născut dintr-un suspin
Ce se repetă, vai, a câta oară.
Îţi simt ades atingerea de mână
Cum buclele de prunc mi le destramă
Şi văd în vis căluţi de plastelină
Pe care mi-i făceai cu grijă, mamă.
Azi părul meu de-acuma e cărunt
Şi vântul singuratec mi-l răsfiră,
Dar am în piept o inimă de prunc
Şi-ţi dăruiesc un crai cântând la liră.
Viaţa nu trece, ci se prelungeşte!
O ştii şi tu, şi eu, iubită mamă,
Că nimenea, iubind, nu-mbătrâneşte,
Ci ca o stea, spre ziuă, se destramă…”
”M-am gândit că poate această destrămare dulce, această încătuşare plăcută, până la durere, aceste aripi care îmi creşteau trebuie să fie ceea ce oamenii mari înţeleg prin cuvântul „iubire”, şi o clipă mi s-a părut că viaţa e numai mângâiere, cântec, iubire…”
Cella Serghi
“Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea fiinţei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna şi stelele.Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu o senzaţie de iarnă.Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât şi am iubit, am învăţat să citesc
Şi chiar am citit nişte cărţi,
Am vorbit cu oamenii şi m-am gândit,
Am fost bun şi am fost frumos…Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani.Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.”Marin Sorescu, ”Poezii”
”Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
……..
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin”Lucian Blaga
”Coboară-n lut părinții, rând pe rând,
în timp ce-n noi mai cresc grădinile.
Ei vor să fie rădăcinile,
prin cari ne prelungim pe sub pământ.Se-ntind domol părinții pe subt pietre,
în timp ce în lumini mai adastăm,
în timp ce fericiri ne-mprumutăm
și suferinți și apă vie pe la vetre.”Lucian Blaga, ”Părinții”
“Farmecul, pitorescul, partea interesantă a vieții unui om cu temperament puternic, zbuciumat și, în același timp, aventuros nu stă totdeauna în faptele izbitoare ale acestei vieți. Frumusețea trebuie s-o cauți – de cele mai multe ori – în amănunte.”
Panaït Istrati, ”Kyra Kyralina”
“De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii ?”
Marin Sorescu, ”Iona”
“If I had my life to live over again, I would form the habit of nightly composing myself to thoughts of death. I would practice, as it were, the remembrance of death. There is not another practice which so intensifies life. Death, when it approaches, ought not to take one by surprise. It should be part of the full expectancy of life.”
Muriel Spark, ”Memento Mori”
“Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grea e pulberea și duhul,
Greu pe umeri chiar văzduhul.
Greul cel mai greu, mai mare,
fi-va capătul de cale.
Să mă-mpace cu sfârșitul
Cântă-n vatră greierușa:
Mai ușoară ca viața
e cenușa, e cenușa.”Lucian Blaga, „Luntrea lui Caron”
”Menirea vieții tale este să te cauți pe tine însuți.”
Mihai Eminescu
