16. Se cunoaște Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul. 17. Să se întoarcă păcătoșii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. 18. Că nu până în sfârșit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. 19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! 20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. Vechiul Testament (Psalmii, 9:16-20)
“Și încă de atunci înțelesesem că dacă ai de-a face cu niște oameni lași și mincinoși degeaba încerci să le faci pe plac, ajungi jucăria lor, după cum ei sunt jucăria altora și nu mai ești un om, ci cârpă.” Marin Preda, ”Intrusul”
9. Și a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. 10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! 11. Cântați Domnului, Celui ce locuiește în Sion, vestiți între neamuri faptele Lui. 12. Că Cel ce răzbună sângele lor și-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. Vechiul Testament (Psalmii, 9:9-12)
”Ura, zavistia şi frica nasc vicleşugul.” (Proverb românesc)
5. Certat-ai neamurile și au pierit nelegiuiții; stins-ai numele lor în veac și în veacul veacului. 6. Vrăjmașului i-au lipsit de tot săbiile și cetățile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. 7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată 8. Și El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. Vechiul Testament (Psalmii, 9:5-8)
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. 2. Veseli-mă-voi și mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalt. 3. Când se vor întoarce vrăjmașii mei înapoi, slăbi-vor și vor pieri de la fața Ta! 4. Că ai făcut judecata mea și dreptatea mea; șezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. Vechiul Testament (Psalmii, 9:1-4)
1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Ca s-a înălțat slava Ta, mai presus de ceruri. 2. Din gura pruncilor și a celor ce sug ai săvârșit laudă, pentru vrăjmașii Tăi, ca să amuțești pe vrăjmaș și pe răzbunător. 3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: 4. Ce este omul că-ți amintești de el? Său fiul omului, că-l cercetezi pe el? 5. Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin față de îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat pe el. 6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. 7. Oile și boii, toate; încă și dobitoacele câmpului; 8. Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor. 9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Vechiul Testament (Psalmii, 8:1-9)
1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește, 2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască. 3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, 4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău și de am jefuit pe vrăjmașii mei fără temei, 5. Să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să-l prindă, să calce la pământ viața mea și mărirea mea în țărână să o așeze. 6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță-Te până la hotarele vrăjmașilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit 7. Și adunare de popoare Te va înconjura și peste ea la înălțime Te întoarce. 8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nevinovăția mea. 9. […]
”Dar aceste cimilituri obişnuite, cotidiene, de deasupra pământului, îl oboseau. Şi îi aminteau de vremuri când fusese mai puţin singur, mai puţin ticălos şi scîrbos. Şi asta îl scoase din sărite; în plus, îi mai deschisese şi pofta de mâncare; aşa că de data asta încercă ceva puţin mai greu şi mai neplăcut: Nu poate fi văzut, şi nici simţit, Nici auzit, nici mirosit. Zace dincolo de stele, Zace pe sub dealuri grele, Umple goluri, goale toate, Vine-ntîi, vine pe urmă, Viaţa o sfîrşeşte, Râsu-l nimiceşte. Din păcate pentru Gollum, Bilbo mai auzise cimilitura; în orice caz, răspunsul îl învăluia din toate părţile. – Întunericul! spuse, fără măcar să se scarpine-n cap sau să-şi pună căciuliță gânditoare.” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
”Un ochi pe-o faţă albastră Vede un ochi pe o faţă verde. „Ochiul ăla e ca mine, Spune ochiu’ntîi. Da, numai că eu sunt sus Iară el e jos.” – Ss, ss, ss, făcu Gollum. Trăise prea mult sub pământ. Începuse să uite lucrurile astea. Dar tocmai când Bilbo începea să spere că spurcăciunea nu va mai fi în stare să răspundă, Gollum răscoli amintiri foarte, foarte vechi, de pe vremea când trăia cu bunica lui într-o gaură, pe malul unui râu. Ss, ss, sscumpule! spuse, înseamnă Soarele strălucind pe părăluţele din câmp, assta însseamnă!” J.R.R. Tolkien, ”Hobbitul”
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți. 2. Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; 3. Și sufletul meu s-a tulburat foarte și Tu, Doamne, până când? 4. Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă, pentru mila Ta. 5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine. Și în iad cine Te va lăuda pe Tine? 6. Ostenit-am intru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. 7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei. 8. Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. 9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. 10. Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte […]
”Sunt furios pe tine, dar mai ales pe mine, Că m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în grai învălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine, Diminuându-mi forţa canalelor de nai. Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi, Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă, Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi, Că-s negru în pustia candidă de zăpadă, Şi este totul aspru şi disperat primar, Adică în furtună de patimă ţesut, Şi se alcătuieşte pe nervii mei de jar Uluitor de-albastru întâiul tău sărut. Ce încâlcke tristă în mine ai produs Şi câtă deznădejde şi câtă bucurie, În acest vin de toamnă, şi tonic şi confuz, În aiurarea stearpă cum te arăţi tu mie. Eu vreau o clipă numai viaţa să-mi consum în sărutări sterile mânjindu-ţi-o, mănuşa. Ca niciodată, poate, drapelul meu postum Să nu-şi descânteieze în asfinţit cenuşa. Dar vie-apoi urâtul, deluviile vie, Şi descleşteze-şi noaptea […]
1. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înțelege strigarea mea! 2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne! 3. Dimineața vei auzi glasul meu; dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea. 4. Că Tu ești Dumnezeu, Care nu voiești fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce viclenește. 5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toți cei ce lucrează fără de lege. 6. Pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaș și pe viclean îl urăște Domnul. 7. Iar eu, întru mulțimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locașul Tău, întru frica Ta. 8. Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta din pricina dușmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. 9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă; groapa deschisă grumazul lor, cu limbile lor […]
”Ai plămădit în mine un amalgam ciudat. Mii de-ntâmplări bizare în.sufletu-mi se-aţin. Când astfel e tiparul ce mi l-ai imprimat, Mai bun decât atâta, cum pot eu să devin?” Omar Khayyam, ”Incertitudinile credinței” (fragment)
“Dar stă scris că orice făptură omenească să verse lacrimi pentru o pricină sau alta.” Panait Istrati, ”Ciulinii Bărăganului”