”Noros Cecer”
Melodie de: Mircea Vintilă
Personal, când drama vieții mă subjugă efemer,
Iau rapidul de Constanța, s-o văd iarăși, s-o văd pe Noros Cecer.
Ia, Noros Cecer turcoaica, cu ochi verzi și umeri slabi,
Este astăzi vânzătoare la buticul, la buticul „Doi Kebabi”.
Dar pe vremea aia dulce, când ne tulburam cu „zarea”,
Ne plimbam ades pe plajă și-ascultam cum muge marea.
Noaptea, după chinul tandru, cu fermoarele rebele,
O-ntrebam: -Cecer, drăguță, care-i visul vieții tale?
Ea-și punea pe umăr fruntea, alintându-se de dor,
Și îmi răspundea: -Guriță, spune-mi simplu :Cecișor!
Dar evenimente care nu am amintiri frumoase
Mi te-au luat din calea vieții într-o zi, într-o zi Cecer Noroasă.
Numai tu aveai știință să mă mângâi pe la tâmple
Și să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntâmple,
Numai tu știai pe lume să spui „-Da!” atât de scurt
Și să îmi aduci la vreme, dimineața, dimeatza un iaurt.
Numai tu aveai știință să mă mângâi pe la tâmple
Și să îmi prevezi tot răul ce avea să mi se-ntâmple,
Da, te-ai dus dulce minune, și-a murit iubirea aia,
Care ne-a făcut celebri ani de zile la Mamaia
Și degeaba-mi fac iluzii, și degeaba azi disper
Căci rapidul de Constanța nu mai duce, nu mai duce la Cecer!
Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Și-ai rămas ca o părere, ca o amintire tristă,
Pe peronul de la gară, dând aiurea din batistă
Date de la: dindragoste.ro
Doar pentru utilizare non-comercială.
Sorry, the comment form is closed at this time.