”Eu vin la nunta ta, iubito Și nu voiesc nimic să-ți cer, Dar roagă-ți nașii să mă lase Să-ți cânt la nunta leru-i ler. Colindător fără de casă, Colindător fără noroc Un strop de vin și-un strop de pâine, Îți cânt și apoi o iau din loc. Dreptul să colind îl cer, Dalbe flori și leru-i ler Pentru ea, doar pentru ea, Măritata mea.. [2X]. Am drum în față și în urmă Din când în când mai mor prin munți Dar am venit să-ți cânt colindul Prea fericitei tale nunți. Pot să-l rostesc și din picioare Nu am pretenții de mesean, Un strop de vin și-un strop de pâine, Și-am să-ți colind nepământean. Dreptul să colind îl cer, Dalbe flori și leru-i ler Pentru ea, doar pentru ea, Măritata mea.. [2X]. Iubita mea vândută lumii, Nimic n-aș mai putea să sper, Că florile nu mai sunt dalbe, Și leru-i, nu […]
Ștefan Hrușcă – ”Amurg de iubire”
”Dă-mi mâna ta Nu aștepta o altă vară Clipa de acum Plânge oricum pentru noi. Ne vom trezi În altă zi nespus de rară Ca doi cocori Pierduți prin nori fără ploi. Nu asculta de spaima ta Mă doare cumplit Se va înopta și vom uita Cât ne-am iubit Nu asculta de spaima ta Mă doare cumplit Se va înopta și vom uita Cât ne-am iubit. Cu toamna în gând Vom fi pe rând și mai departe Doi anonimi De prin mulțimi foarte reci. Ne-a mai rămas Un singur pas până la moarte De-atâta plâns Ține-mă strâns, unde pleci. Nu asculta de spaima ta Mă doare cumplit Se va înopta și vom uita Cât ne-am iubit Nu asculta de spaima ta Mă doare cumplit Se va înopta și vom uita Cât ne-am iubit. De peste tot Spaimele scot lănci veninoase Parcă eram Ca doi dușmani, ne pândim. Pe sub zăpezi […]
Ștefan Hrușcă – ”Balada plecării”
”Voi reveni cândva să-ți cer iertare Mult mai străin, mai trist, mai obosit Chiar dacă atunci se va întâmpla să te rănesc mai tare Și n-ai să vrei să crezi că te-am găsit Dar lasă-mă acum să plec în lume Mult prea bolnav de tot ce înseamnă zbor Chiar dacă ar fi să rătăcesc o vreme fără nume Și prea urât să-mi fie fără dor Voi reveni cândva din rătăcire Mult mai mirat de frigul dintre noi Chiar dacă ar fi să nu găsesc nici urmă de iubire În ochii tăi prea singuri și prea goi”
Ștefan Hrușcă – ”Balada celui care sunt”
”Merg pe drumul meu cântând, sunt și umbră, sunt și gând, sunt și pasăre și zbor, urc la stele și cobor și-s la voia tuturor.. Trec la vale, trec la deal, sunt și prag și ideal, sunt și cântec și fior pentru fiecare dor și-s la voia tuturor. Sunt și lacrimă și stea, viața n-are cum să-mi stea, nici fărâmă de cuvânt, cum să mi se piardă-n vânt, vama celui care sunt. Merg pe drumul meu cel drept și iubirea mi-o aștept cu un braț de liliac, să-i fac dorului pe plac și nicicum nu pot să tac. Ard ca focul fără gaz să-i fac morții în necaz, iar din cerul încolor, cad ca ploaia fără nor și-s la voia tuturor.. De nimic nu mă feresc, din lumină scad și cresc precum apa de izvor când se-adună în ulcior și-s la voia tuturor..”
Ștefan Hrușcă – ”Frunze”
”Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, nici cât e ceasul, nici ce gânduri am, mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, să nu văd frunzele cum cad din ram. Fă focul şi preumblă-te prin casă, fără să spui nimic nici un cuvânt, vreau să mă simt la tine ca acasă, să nu simt frunzele cum zboară-n vânt, cum zboară-n vânt. Refren : Iubito în noaptea asta–mpărătească numai tăcerea las-o să vorbească. (bis). Învăluită-n straie de culcare aşează-mi-te-alăturea c-un ghem, şi deapănă încet fără-ncetare, să n-aud frunzele sub paşi cum gem, sub paşi cum gem. Fereşte-ma în preajma ta de vasta urgie-a toamnei care bântuie, şi nu mă întreba în noaptea asta de ce mă înspăimântă frunzele, frunzele. Refren” Versuri: Radu Stanca Muzica: Ştefan Hruşcă.
Ștefan Hrușcă – ”Rugă pentru părinți”
”Enigmatici și cuminți Terminându-și rostul lor Lângă noi se sting și mor, Dragii noștri, dragi părinți Cheamă-i Doamne înapoi Că și așa-au dus-o prost. Și fă-i tineri cum au fost.. Fă-i mai tineri decât noi. Și fă-i tineri cum au fost Fă-i mai tineri decât noi. Pentru cei ce ne-au făcut Dă un ordin, dă ceva Să-i mai poți întârzia Să o ia de la-nceput.. Au plătit cu viața lor, Ale fiilor erori. Doamne fă-i nemuritori, Pe părinții care mor. Doamne fă-i nemuritori, Pe părinții care mor. Ia priviți-i cum se duc, Ia priviți-i cum se sting, Lumănari în cuib de fum Parcă tac și parcă mint Plini de boli și suferinzi, Ne întoarcem în pământ. Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiați-i pe părinți. Cât mai suntem, cât mai sunt, Mângâiați-i pe părinți. E pământul tot mai greu, Despărțirea-i tot mai grea.. Sărut mâna, tatăl meu, Sărut mâna, mama […]