Adrian Beznă – ”Cu lupii laolaltă”

 Beznă, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Beznă – ”Cu lupii laolaltă”
oct. 292024
 

”Cu lupii laolaltă” Melodie de: Adrian Beznă În satul acesta unde e veșnic noapte Nu mai e nici o oaie, să muncească la lapte, În satul acesta unde e veșnic noapte, Nu mai e nici o oaie, să muncească la lapte. Iar noi, Cu lupii laolaltă, Cu lupii laolaltă, Cu lupii, cu toții mergem în țara cealaltă. Cu lupii laolaltă, Cu lupii laolaltă, Cu lupii, cu toții mergem în țara cealaltă. În oraşul acesta asfaltat cu iluzii Şi copii adorm legănaţi de concluzii, În oraşul acesta asfaltat cu iluzii Şi copii adorm legănaţi de concluzii Dar noi, Cu lupii laolaltă Cu lupii laolaltă Cu lupii cu toții mergem în țara cealaltă, În țara aceasta de scânduri vândute, Taie-ți metrul cub de iubire și du-te, În țara aceasta de scânduri vândute, Taie-ți metrul cub de iubire și du-te. Cu noi, cu toții, Cu lupii laolaltă, https://www.versuri.ro/w/znp6 Cu lupii laolaltă, Cu lupii, […]

Adrian Beznă – ”Mi-a mai rămas”

 Beznă, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Beznă – ”Mi-a mai rămas”
feb. 242022
 

”Mi -a mai rămas o lacrimă și atât am s-o împart cinstit cu fiecare cu prieteni și cu aceia care fără de vină poate m-au urât Mi -a mai rămas un zâmbet echivoc un fel de plictiseală emotivă pe care să-l usuc cu sugativă și să-l presar egal,din loc în loc Mi-a mai rămas un gând nefolosit e-un gând curat,cu margini șlefuite, pe care să-l spun pe negândite , un gând frumos și bun de dăruit Mi-a mai rămas un singur anotimp e alb și are gheață pe la poluri și mă gândeam să îl îndes prin goluri lăsate de iubire între timp Mi-a mai rămas o inimă în piept și îmi doream să o împart la lume dar o păstrez că-mi trebuie, anume Să am ceva cu ce sa te aștept” Versuri: Sorin Poclitaru Interpretare: Adrian Beznă

Adrian Beznă – ”Mi-ar fi plăcut”

 Beznă, Adrian  Comentariile sunt închise pentru Adrian Beznă – ”Mi-ar fi plăcut”
mart. 272020
 

”Mi-ar fi plăcut să te cunosc acum, când știu atât de multe despre mine, când pot deosebi ce-i rău de bine, ce este jar aprins și ce doar scrum. Mi-ar fi plăcut să te privesc mirat, cuprins de-un fel de blândă duioșie și-apoi, surprins că mi se-ntâmplă mie, să te iubesc romantic, demodat. Nu cu furie, nici cu disperare și nici arzând ca două lumânări, fără orgolii, fără întrebări, te-aș fi iubit ca pe o întâmplare. Cu simplitatea sfântă și matură pe care numai anii ți-o pot da, aș fi furat un strop din viața ta și din surâsul tău – o firmitură. Și dacă n-ar fi fost să te întâlnesc, încă o vreme, ar fi fost mai bine, dar cred că te-am dorit prea mult pe tine și asta, și asta m-a făcut să mă grăbesc.” Compozitor: Sorin Poclitaru