Prea multe păsări cardinale
Printre iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.
Îmbătrânind de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.
Refren:
E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași soartă
Dar nu se știe, nu se știe până când..?.
Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul bufon
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon.
Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiți până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine să-ți mai cer.
Refren.
Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau esavoadelor ocol.
Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și refuzăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.
Refren x2:..
Sorry, the comment form is closed at this time.