”Bună sara, Bună seara, gazdă aleasă Ne Primește, Ne primește-n a ta casă Că nu vrem, Că nu vrem ca să ședem, Numai să vă, Numai să vă colindăm. E crăciun, E crăciun și noi venim La tot omul, La tot omul cel creștin Vestea Nașterii s-o dăm, doar noi s-o dăm Pe Domnul să-L Lăudăm, Să-l Lăudăm. S-a Născut Fiul cel Sfânt, Fiul cel Sfânt Dumnezeu prea cest Pământ, Prea cest Pământ Sara asta-i sara sfântă, Sara sfântă Lângă noi îngerii cântă, Încerii cântă. Rămâi gazdă, Rămâi gazdă sănătoasă Pân La anu, Pân la anu tot voioasă Când pornim a colinda, a colinda Tu să nu-ți închizi poarta, închizi poarta. Că noi nu te-om ocoli, Te-om ocoli Și cu drag tot om veni, Tot om veni. Bună sara, Bună sara gazdă aleasă Ne primește, Ne primește-n a ta casă Că nu vrem, Că nu vrem ca să ședem Numai […]
Mai multe…
Nobunaga, un mare războinic, hotărâse să atace duşmanul, deşi armata lui era doar a zecea parte din cea inamică. El era sigur că va învinge, dar soldaţii lui erau plini de îndoială. Atunci, Nobunaga opri marşul în faţa unui templu şi le spuse oamenilor săi: ”După ce mă voi ruga în templu, voi da cu banul: dacă iese cap, vom câştiga; dacă iese stema, vom pierde. Suntem, doar, în mâna destinului…” Intră astfel în templu, se rugă cu tăcere, apoi ieşi şi dădu cu banul. La aruncare a căzut cap. Soldaţii, încrezători, erau nerăbdători să dea lupta. După ce au câştigat bătălia, locotenentul lui Nobunaga spuse: ”Nimeni nu poate schimba destinul!” ”Aşa e”, recunoscu Nobunaga, arătându-i moneda care avea cap pe ambele feţe. (Povestire Zen)
”Omul, când se bucură prea mult Gravitează în jurul polului pozitiv. Când se necăjeşte prea mult, El gravitează în jurul polului negativ. Fără echilibru între luminos şi obscur, Cadenţa anotimpurilor, Armonia între cald şi frig, Sunt perturbate. Fiinţa din această pricină, Îşi pierde centru de greutate, Îşi dereglează umorile şi devine incapabilă Să-şi finalizeze gândurile şi faptele. Astfel lumea întreagă devine prada Ipocriziei şi instabilităţii.” (Tao în aforisme)
”A călători pe mare şi a nu te teme Nici de şerpi şi nici de dragoni Iată curajul pescarilor. A călători pe pământ şi a nu te teme Nici de tigri şi nici de rinoceri Iată curajul vânătorilor. Atunci când tăişurile nude se ciocnesc A considera că moartea este ca şi viaţa Iată curajul războinicilor. A şti că eşecul îşi are destinul său Că succesul îşi are ora sa Şi a sta fără teamă în catastrofă Iată curajul înţeleptului.” (Tao în aforisme)
”Dacă trupul tău seamănă Cu o ramură de copac uscată Dacă sufletul tău seamănă Cu cenuşa stinsă, Cum ai mai putea fi atins De o catastrofă?” (Tao în aforisme)
”Cel care îl cultivă pe Tao Nu cultivă datoria şi dreptatea socială Ci-şi dezvoltă mai întâi calităţile proprii. Căci cel care îi vede pe alţii Fără a se vedea pe el însuşi, Cel care îi aude pe ceilalţi fără a se auzi pe sine, Îşi pierde claritatea viziunii Şi devine un altul Decât el însuşi.” (Tao în aforisme”
Într-o zi, când armata japoneză făcea manevre, comandanţii şi-au stabilit cartierul general în templul lui Gasan. Acesta îi spuse bucătarului: ”Să-i serveşti pe ofiţeri cu aceleaşi mâncăruri simple pe care le mâncăm şi noi”. Militarii, obişnuiţi să fie trataţi altfel, s-au supărat şi unul i-a spus lui Gasan: ”De ce nu ne tratezi cum se cuvine? Noi suntem soldaţi, ne sacrificăm viaţa pentru patrie!” Gasan îi răspunse: ”Şi noi ce suntem? Noi suntem soldaţii întregii omeniri şi ne străduim să salvăm toţi oamenii!” (Povestire Zen)
”Cel care se lasă devorat de griji se dezechilibrează grav. Teama îi paralizează acţiunea, mintea sa cuprinsă de îndoială pare că pluteşte între cer şi pământ, împărţită între emoţiile pozitive şi negative, între avantajele de obţinut şi prejudiciile de evitat. Toate acestea agitându-se în el creează o flacără devoratoare care îi distruge pacea interioară. Mintea, limpede ca şi luna, nu rezistă flăcărilor pasiunilor care te fac să-ţi pierzi controlul şi să uiţi calea justă.” (Tao în aforisme)
”Metalul şi lemnul îl pedepsesc pe om din exterior. Agitaţia şi excesul Îl pedepsesc din interior. Numai fiinţa autentică Scapă pedepselor Care vin din interior şi din exterior.” (Tao în aforisme)
”Dacă liniştea apei permite Oglindirea a tot ce se prezintă, Oare ce nu poate face cea a spiritului? Spiritul înţeleptului este liniştit, Oglindă a universului şi a fiinţelor.” (Tao înn aforisme”
Un soldat, numit Nobushige, se duse la Hakuin şi-l întrebă: ”Există cu adevărat rai şi iad?” ”Cine eşti tu?” îl întrebă Hakuin. ”Sunt un samurai.” ”Tu?” se miră Hakuin, ”ce nobil te-ar lua pe tine în garda lui? Ai o mutră de caraghios!” Soldatul se înfurie şi duse mâna la teacă, dar Hakuin continuă: ”Ai şi sabie! Pariez că-i prea tocită ca să-mi tai capul!” Nobushige trase sabia din teacă, dar Hakuin îi spuse: ”Aşa se deschid porţile infernului!” La aceste cuvinte, samuraiul, înţelegând în sfârşit pilda maestrului, puse sabia în teacă şi se înclină. ”Aşa se deschid porţile raiului”, zise atunci maestrul. (Povestire Zen)
15. Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu: 16. „Mergi, adună pe toți Iudeii din Suza și postiți pentru mine; să nu mâncați și să nu beți trei zile, nici ziua, nici noaptea și voi posti și eu cu slujnicile mele și apoi mă voi duce la rege, deși aceasta este împotriva legii și de va fi să pier, voi pieri”. 17. Atunci s-a dus Mardoheu și a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului și zicând: „Doamne, Doamne, Împarate atotțiitorule, toți sunt în puterea Ta și nu este cine să se împotrivească Ție când vei voi să izbăvești pe Israel. Tu ai făcut cerul și pământul și toate cele minunate de sub cer. Tu ești Domnul tuturor și nu este cine să se împotrivească Ție, Doamne! Tu toate le știi Doamne, Tu știi că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să […]
”Dacă miza unei partide este făcută din jetoane Jucătorul se simte în largul său. Dacă miza este haina sau centura sa El se va simţi nervos. Dacă miza este aurul galben Îşi va risca toate avuţiile. Şi totuşi iscusinţa este aceeaşi Dar tulburarea îi vine din valoarea mizei.” (Tao în aforisme)
“Prayer of an Anonymous Abbess: Lord, thou knowest better than myself that I am growing older and will soon be old. Keep me from becoming too talkative, and especially from the unfortunate habit of thinking that I must say something on every subject and at every opportunity. Release me from the idea that I must straighten out other peoples’ affairs. With my immense treasure of experience and wisdom, it seems a pity not to let everybody partake of it. But thou knowest, Lord, that in the end I will need a few friends. Keep me from the recital of endless details; give me wings to get to the point. Grant me the patience to listen to the complaints of others; help me to endure them with charity. But seal my lips on my own aches and pains – they increase with the increasing years and my inclination to recount them […]
”Dintre toate instrumentele morţii Ambiţia Este cea mai nocivă. Ambiţia este cea mai ucigătoare pentru că se opune firescului. Ea forţează nota căutând să obţină cu tot dinadinsul ceea ce şi-a propus. De aceea ea este potrivnică vieţii.” (Tao în aforisme)