Voiculescu, Vasile

Vasile Voiculescu – ”De Profundis”

 Vasile Voiculescu – ”De Profundis”  Voiculescu, Vasile  Comentariile sunt închise pentru Vasile Voiculescu – ”De Profundis”
aug. 152024
 

”Am căzut, fiindcă m-ai smuls Tu din Tine, Pentru că m-ai zvârlit am căzut… Aşa strigă toată eternitatea din mine. Umple-mă cu păcat, umple-mă cu ruşine, Sfânt am fost, sfânt rămân, ca la început, Vina mea s-a iscat în lut. Eu, a patra-ţi ipostază, ţip din ruine: Cine, Doamne, mă va pune la loc? Cine? Nu dragoste, nu milă, nu iertare, Vreau dumnezeiasca mea stare, Dă-mi-o, dă-mi înapoi ceea ce am avut, Întregeşte-mă şi întregeşte-te Doamne iar cu mine.” Vasile Voiculescu, ”De Profundis”

 Voiculescu, Vasile  Comentariile sunt închise pentru
ian. 252023
 

”Doamne, inima nu mi-e bună de nici o treabă, Prea am ținut-o-n piept numai podoabă!… N-am pus-o la lucru, n-am dat-o la școală; Am cruțat-o… și mi-a rămas nepricepută, goală. Am crescut-o mai rău ca pe prințese: Nu stăruie-n nimic, nu coase, nu țese. Voinică, se plânge că obosește îndată: Inimă făr’ de rost, inimă răsfățată. Credeam că așa trebuie: „poeții Să-și poarte inima mai presus de greul vieții!” Dar iată că acum mi-e plină de toane și nazuri, Stă numai de dragoste, îmi face doar necazuri. Sare, s-aprinde, o apucă atacuri Că nu-i dau raiul, scări la cer, punți peste veacuri! …Doamne, eu nu mai izbutesc s-o îndrept. Numai singur Tu de-acum poți… Te aștept. Intră, Doamne, acolo, la ea în piept.” Vasile Voiculescu