Wallflowers

”Uncheşul Haralambie şi-a umflat pieptul şi a slobozit viers mormăit din caval, ţinându-l într-o latură şi pipăindu-i cu degetele groase găurile. După îngînarea de melodie veche, sunet de caval amestecat cu voce nearticulată, moş Haralambie a ferit instrumentul şi a recitat tărăgănat cuvinte ca din dureri şi morminte neuitate. – Apoi, oameni buni, dragi oameni buni… Eu în Iorgu Irimia. Îmi luau simbria Cât cu voia, pic cu pic, Cât cu şiretlic: Preceptu’ cu dările, Popa cu cântările, Mândre cu gătelile, Ciocoi cu-nvoielile. Pentr-un an şi jumătate, Mi-au plătit slujba pe spate, De-am zăcut o săptămână Bolnav, într-o rână. Iar a zis din caval, îngânându-se cu austrul de-afară, atît cât îi trebuia ca să-şi aduca aminte urmarea. – Apoi, oameni buni, dragi oameni buni… Casă n-am, nici ce-mi aşterne, Pietrele mi-s perne; N-am prietini, nici părinţi, Nici ce trage-n dinţi. Mă tot bate-un gând şi-un dor, Îmi vine să mor. […]