Wallflowers

”În stejărişul cel sălbatic Călugărul s-a afundat, Trăind tot trist şi singuratic, În posturi, rugă şi oftat. Cu o lopată preasmerită El şi-a săpat al său mormânt Şi pentru moartea-i multdorită Se tot ruga la orice sfânt. Dar, într-o vară, când în pragul Colibei sale se ruga, Văzu aiurea cum dubravul* (*dubrav = stejăriș) Încet-încet se-nnegura; Văzu cum ceaţa peste lacuri Se aşternea, iar luna-n nori Aluneca încet pe lacuri, Parcă-nroşită de fiori. Privi la apă plin de groază, Înfiorat până-n rărunchi… Valuri pe lac se înspumează Şi se opresc pe-ai săi genunchi… Deodată… ca a nopţii umbră, Din ape iese o femeie, Ce lin pe maluri se adumbră, Albă, ca neaua ce scânteie. Ea pe călugăr îl priveşte Şi-şi piaptănă umedul păr, Monahu-atunci se-ngălbeneşte: Era frumoasă-ntr-adevăr. Din cap făcând semn de-aprobare, Cu mâna îl cheamă duios… Dar, ca şi steaua căzătoare, Piere sub valul somnoros. El noaptea n-a putut […]