”Cel mai dureros lucru în dragoste e că sufletul ți-l fură de obicei cel ce are mai puțină nevoie de el.” Ion Luca Caragiale
”Vine atât de târziu, dar vine. Nu este în el niciun elan ca s-o întâmpine, dar nu e nicio voinţă care s-o alunge. Mai rămâne undeva, dincolo de toate amintirile, dincolo de toate evenimentele, mai rămâne gândul copilăros, dar încă viu, că iubirea lui nu e pierdută, că o serie absurdă de coincidenţe şi erori i-au despărţit şi înşelat, dar că totul poate fi explicat, totul poate fi regăsit. Mai e încă timp, mai e încă timp…” Mihail Sebastian
„E atât de dificil să fii și sensibilă, și mândră. Ca să nu suferi trebuie să fii sau una, sau alta. Nu, în orice caz, și una, și alta.” Jeni Acterian
George Bacovia – ”Serenadă”
”Poetizează luna Fereastra ta iubită- Prin tainicile umbre Te-aştept ca şi-n trecut,- Cu plânsul meu pe coarde, La ora tăinuită,- Şi care, poate-odată, Prin lume ţi-a plăcut. Poetizează luna Grădina de parfume,- Prozaicile hoarde De-acuma au tăcut… Prin tainicile umbre, Străin ca-ntotdeauna,- Cu plânsul meu pe coarde, Te-aştept ca şi-n trecut.” George Bacovia, ”Serenadă”
”O dragoste asupra căreia trebuie să ai mereu ochii aţintiţi nu-ţi dă nicio satisfacţie şi o iubire pe care eşti nevoit s-o păzeşti nu reprezintă nimic. Tocmai asta n-au înţeles oamenii geloşi.” F. M. Dostoievski
“If everyone helps to hold up the sky, then one person does not become tired.” Askhari Johnson Hodari, ”Lifelines: The Black Book of Proverbs”
“Până atunci nu ştiusem ce înseamnă să alergi după un fluture, să mângâi o lăcustă verde, să prinzi un bărzăun, să asculţi viersul cântătoarelor în largul lor necuprins, greierul nevăzut în pâcla înserărilor învrăstându-şi ţârâitul cu îndepărtatul caval al ciobanului, să vezi albine ieşind de-a-ndăratelea dintr-o floare, habar n-aveam de înfiorarea pe care o încearcă inima atunci când trupul ţi-e mângâiat de alintările molcome ale vânturilor de vară, care hoinăresc pe întinsul lanurilor.” Panait Istrati, ”Kyra Kyralina”
”Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, ruşinări; Bobiţe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aş şterge de bruma lor acuma.” Mihai Eminescu, ”Gruie Sânger”
”(…) îşi urmează, ca extravertitul, ideile, dar în sens contrar, nu înspre exterior, ci către interior. Aspiră spre aprofundare şi nu spre extindere. Această structură fundamentală a sa îl deosebeşte de analogul său extravertit în foarte mare măsură şi într-un mod inconfundabil.” Carl Gustav Jung, ”Puterea sufletului” ”Despre tipurile psihologice”, cap. ”Tipul introvertit”, subcap. ”Tipul gândire introvertită”
“You are what you share.” Charles Webster Leadbeater, ”We Think: The Power Of Mass Creativity”
“What you choose also chooses you.” Kamand Kojouri
“Când îţi scrii cea mai frumoasă pagină în cartea vieţii tale, soarta, cu vecinica ei ironie, varsă cerneala peste foile ce urmează.” Veronica Micle, ”Poezii”
“Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună A sa liniște eternă, eu aș da de voie bună Toate razele de lună, toate razele din soare Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare.” Veronica Micle, ”Poezii”
“It is impossible to persuade a man who does not disagree but smiles.” Muriel Spark
“Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de aceea trebuie să ne naştem mereu.” Marin Sorescu, ”Iona”
“Pluteau undele unui parfum, ca şi când urmele sufletului ei ar fi rămas să-l ispitească.” Liviu Rebreanu, ”Adam și Eva”
„Îmi este greu să cred că acelaşi Dumnezeu care ne-a dotat cu simţuri, raţiune şi intelect ne-a făurit astfel încât să le uităm menirea.” Galileo Galilei
”Amară pace-aduce dimineaţa. Trist, soarele-şi ascunde-n pâclă faţa. Vom mai vorbi de-amarnica-ntâmplare. Vor fi osânde, fi-va şi iertare . Nicicând n-a fost, şi nu cred a greşi, Mai jalnică poveste-n lumea-ntreagă Decât povestea lui Romeo şi A Julietei ce i-a fost lui dragă.” William Shakespeare, ”Romeo și Julieta”
“No hasty man attains excellence, No impatient man is leaned upon.” Miriam Lichtheim, ”Ancient Egyptian Literature, Volume I: The Old and Middle Kingdoms”
”Născut în lumină, Privirii menit, Pe turnuri de pază Iubesc ce-am iubit. Şi lumea îmi place. Văd totul în zare, Văd lună şi stele, Păduri, căprioare. Şi-n toate zăresc Eterna podoabă. Mă bucur, n-am grabă. Voi, ochi fericiţi Şi limpezi nespus, Voi multe văzurăţi! Şi tot ce e sus Şi tot ce e jos, Oricum ar şi fost, Rămâne frumos.” Johann Wolfgang von Goethe, ”Faust”