„Pentru tine şi pentru mine, momentul suprem, bucuria cea mai intensă nu este atunci când mintea noastră domină, ci atunci când ne pierdem minţile, iar noi doi ni le pierdem în acelaşi fel, prin dragoste.” Anaïs Nin
„Aşa cum gelozia îl obseda pe Proust, eu eram obsedată de potenţialităţi, misterele vieţilor neînflorite, ale obscurităţilor şi ale greutăţii inerte a lui Saturn! Şi aşa cum durerea etern recurentă a geloziei îl excita pe Proust până la paroxismele iluminării, analizei, cercetării, această durere a dificultăţii recurente de a-i scoate pe bărbaţii mei doar pe jumătate vii din cavernele lor a trezit în mine paroxisme de furie, disperare şi tenacitate.” Anaïs Nin
”Cuvântul „dragoste” nu e suficient. Suntem amândoi bolnavi de bucurie; murim de-a binelea de bucurie. Suntem striviţi, febrili. Toţi cei care au încercat să mă facă să renunţ la imposibil, să accept realităţile dragostei, limitările ei! O posed. Sunt posedată de ea.” Anaïs Nin
“The possession of knowledge does not kill the sense of wonder and mystery. There is always more mystery.” Anaïs Nin
”Se schimbă ceva în momentul când decizi că ai găsit o persoană în faţa căreia eşti gata să dezvălui părţi din sufletul tău.” Anaïs Nin
„Dacă te limitezi numai la lucrurile care par posibile și rezonabile, te vei deconecta de tine și ce îți dorești cu adevărat și tot ce va rămâne, va fi un compromis.” Anaïs Nin
”O iubire nu moare de moarte naturală. Moare în urma orbirii, indiferenţei, uitării, moare pentru că nu a fost îngrijită. În iubire nepăsările sunt mai mortale decât greşelile.” Anaïs Nin
”Cât de minunat este să-l poţi admira pe cel pe care-l iubeşti! În plină lumină a zilei, cu totală luciditate. Aşa cum priveşti soarele. Aşa că voi veni să te văd dimineaţa şi din felul în care te voi privi vei şti că te iubesc, că sunt tulburată de vocea ta, de ochii tăi, de zâmbetul tău strălucitor şi de sunetul paşilor tăi. Te voi vedea şi sunt fericită, înspăimântător de fericită, pentru că sunt aproape de tine.” Anaïs Nin
”Există abisuri în care cei mai mulţi dintre noi nu au curajul să coboare. Ele sunt infernurile vieţii noastre, o cădere în nelinişti de care avem însă nevoie pentru a renaşte.” Anaïs Nin
